ICCJ. Decizia nr. 6498/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6498/2004
Dosar nr. 5272/2004
Şedinţa publică din 6 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 85 din 16 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul penal nr. 4037/2003, în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen.
S-a menţinut măsura arestării inculpatului şi s-a dedus prevenţia începând cu 5-7 august 2003 şi de la 9 septembrie 2003 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 16.026.261 lei despăgubiri materiale şi 25.000.000 lei daune morale către partea civilă T.V.
A fost obligat inculpatul la 553.600 lei despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanţă Sălaj Zalău şi la 8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă, a reţinut în fapt, următoarele:
În data de 19 iulie 2003, după ce a ieşit de la serviciu, partea vătămată T.I. s-a deplasat la barul societăţii M.C. SRL aflat în centrul localităţii Bobota unde a consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare avansată de ebrietate, după care s-a întors la domiciliu.
Ajungând în dreptul locuinţei inculpatului C.V., care se afla în curte, i-a adresat acestuia cuvinte jignitoare, înjurându-l de mamă şi spunându-i „vinitură".
Inculpatul a reacţionat imediat, s-a dus în stradă la partea vătămată a prins-o de umăr cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă i-a dat o palmă peste faţă, victima căzând cu capul de asfalt.
Actele medicale efectuate în cauză arată că numitul T.I. a prezentat un traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană, care s-a putut produce prin cădere şi lovire de un plan dur.
Hematomul subdural s-a produs în timp prin acumularea sângelui între cele două foiţe ale encefalului.
Faţă de aceste concluzii ştiinţifice rezultă că între lovitura puternică primită şi moartea victimei există raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul C.V. şi partea civilă T.V.
Prin Decizia penală nr. 229/A/2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul penal nr. 9443/2004, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de procuror, inculpat şi partea civilă.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Cluj, a reţinut că instanţa de fond în urma administrării probelor a stabilit o stare de fapt ce corespunde realităţii, iar încadrarea juridică dată faptei este legală.
În mod corect instanţa de fond a reţinut circumstanţa legală atenuantă a provocării, infracţiunea fiind săvârşită de inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de atitudinea provocatoare a victimei.
Individualizarea judiciară a pedepsei este judicioasă, iar latura civilă a cauzei a fost soluţionată de instanţa de fond în concordanţă cu probele administrate.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul C.V. şi partea civilă T.V.
În recursul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a arătat că soluţiile celor două instanţe sunt netemeinice cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., fiind rezultatul unei eronate interpretări a probelor administrate.
Parchetul, a considerat astfel, că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 73 lit. b) C. pen., iar coborârea pedepsei sub minimul special nu se justifică.
Inculpatul recurent C.V. a criticat hotărârea sub aspectul greşitei sale condamnări, întrucât nu a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa prin actul de inculpare.
În raport de actele medicale, inculpatul susţine că în momentul întâlnirii sale cu victima aceasta fusese lovită de alte persoane, neexistând astfel legătură de cauzalitate între lovitura cu palma, pe care i-a aplicat-o şi decesul acesteia.
Partea civilă T.V. nu a motivat recursul declarat.
Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul C.V. şi partea civilă T.V., în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3959 pct. 18 şi 171 C. proc. pen., cu referire şi la art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte consideră recursurile ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., provocarea constituie o circumstanţă atenuantă dacă infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau a unei puternice emoţii determinate de o provocare din partea victimei, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Textul nu precizează dacă între actul provocator şi replică trebuie să fie o proporţie. Însă, existenţa unei proporţii apare în mod indirect, deoarece actul de violenţă fizică sau verbală trebuie să corespundă intensităţii tulburării sau emoţiei sub imperiul căreia acţionează autorul.
Cât priveşte atingerea gravă adusă demnităţii persoanei, reţinem că aceasta poate îmbrăca forma unor gesturi, cuvinte sau folosirea oricăror altor mijloace prin care demnitatea unei persoane este atinsă atât de grav, încât a produs acea stare psihică, care condiţionează existenţa provocării.
În speţă, starea de provocare rezultă din atitudinea victimei T.I., care i-a adresat inculpatului cuvinte jignitoare, l-a înjurat, i-a adresat apelativul "vinitură" care, în înţelesul celor ce locuiesc în mediul rural, constituie o jignire.
Această violenţă verbală a victimei a fost susceptibilă de a-i produce inculpatului o puternică tulburare sub imperiul căreia i-a aplicat o lovitură cu palma peste faţă, a cărei intensitate a generat căderea şi lovirea cu capul de asfalt.
Relativ la susţinerile inculpatului în sensul că T.I. a fost lovit anterior de alte persoane, instanţa de recurs urmează a constata că acestea nu au suport probator.
Din analiza cauzei rezultă că ambele instanţe după o riguroasă evaluare a probelor, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, raportul de constatare medico-legală, au stabilit corect starea de fapt, fiind exclusă posibilitatea lovirii victimei de către alte persoane.
Decesul victimei s-a produs a doua zi şi s-a datorat hematomului subdural, leziune tanato-generatoare, generat de lovitura puternică aplicată de către inculpatul C.V.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţele au avut în vedere împrejurările comiterii faptei, importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârşirea infracţiunii, de circumstanţele personale ale acestuia, de conduita sa procesuală, aplicând o pedeapsă de natură a asigura atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Cât priveşte latura civilă a cauzei, aceasta a fost soluţionată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, obligând inculpatul la daune materiale şi morale în limita dovedirii lor.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, inculpatul C.V. şi partea civilă T.V.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.V., timpul arestării preventive de la 5 august – 7 august 2003 şi de la 9 septembrie 2003 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la câte 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, de partea civilă T.V. şi de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 229 din 10 august 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.V., timpul arestării preventive de la 5 august 2003 la 7 august 2003 şi de la 9 septembrie 2003 la 6 decembrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat C.V. şi pe recurenta parte civilă T.V. să plătească sumele de câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6497/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6499/2004. Penal. Art.211c.pen. Recurs → |
|---|
