ICCJ. Decizia nr. 6496/2004. Penal. Art.211 alin2 c. pen. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 6496/2004

Dosar nr. 3810/2004

Şedinţa publică din 6 decembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 74 din 16 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. 2751/2003 inculpatul G.C. a fost condamnat după cum urmează:

În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată N.I.;

În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată T.A.;

În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată K.L.;

În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată T.S.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 33 lit. b) C. pen. (pentru ultimele 3 infracţiuni) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul G.C. să execute 7 ani închisoare.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului G.C. şi s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia perioada arestării preventive, de la 4 martie 2003 la zi.

Prin aceeaşi hotărâre, inculpatul L.V., a fost condamnat după cum urmează:

În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată N.I.;

În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată T.A.;

În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată K.L.;

În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată T.S.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului L.V. şi s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia perioada arestării preventive, de la 5 martie 2003 la zi.

S-a luat act că părţile vătămate N.I., T.S. şi T.A. nu s-au constituit părţi civile.

În soluţionarea laturii civile, inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile Ţ.V. suma de 500.000 lei, cu titlu de despăgubiri, iar părţii civile K.L. suma de 10 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plăţii.

Inculpatul L.V. a fost obligat să plătească statului suma de 900.000 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul G.C. a fost obligat la 1.884.000 lei cu acelaşi titlu, în cuantumul cheltuielilor judiciare fiind inclusă şi contravaloarea expertizei medico-legale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Pachetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nr. 283/P/2003, au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv inculpaţii G.C. şi L.V., pentru săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie.

S-a reţinut în actul de sesizare că inculpaţii G.C. şi L.V., cetăţeni ucrainieni, erau studenţi în România, la Universitatea Bucureşti, respectiv Universitatea Oradea, şi înaintea studiilor propriu zise ambii au parcurs anul pregătitor la Centru E.H.

La sfârşitul unii februarie 2003, G.C. a venit în Crevedia să-şi viziteze prietenii, împrejurare în care l-a întâlnit pe L.V., care se afla în centru de aproximativ două săptămâni.

În aceste împrejurări, inculpaţii au primit o invitaţie la aniversarea zilei de naştere a vărului lui L.V., pe nume S. şi acesta cursant în anul pregătitor, sărbătoarea urmând a avea loc la 1 martie 2003.

Ca atare, în după amiaza zilei menţionate, inculpaţii L.V. şi G.C. au participat, alături de alte persoane la petrecerea organizată în bufetul campusului.

În jurul orelor 23,30, pe fondul consumului de alcool, inculpaţii s-au hotărât să meargă în căminele de studenţi pentru a face rost de un telefon mobil, deşi nu aveau cunoştinţe la care să apeleze în acest sens.

Ajunşi în cămin, inculpaţii au bătut la o uşa, unde în acel moment se afla partea vătămată N.I.

Imediat ce le-a fost deschisă uşa, inculpaţii au pătruns în cameră şi, încuind uşa, i-au cerut părţii vătămate pe un ton imperativ, telefonul.

La răspunsul negativ al lui N.I., care a încercat să motiveze că are telefonul la reparat, inculpaţii au devenit agresivi şi, adresându-i cuvinte injurioase (auzite de ocupanţii camerei alăturate) au început să răvăşească obiectele din dulapuri în căutarea telefonului, în cele din urmă însuşindu-şi telefonul şi încărcătorul aferent, aparţinând părţii vătămate N.I., precum şi încărcătorul unui alt telefon proprietatea lui Ţ.V., absent în acel moment din cameră.

După intrarea în posesia telefonului, inculpatul L.V. a cerut părţii vătămate să-i dezvăluie codul PIN, refuzul acestuia determinând o altă reacţie violentă a inculpaţilor, care l-au lovit şi ameninţat.

Părăsind camera, inculpaţii au atras atenţia părţii vătămate să păstreze tăcerea şi să nu sesizeze cele petrecute.

Valoarea bunurilor însuşite prin violenţă de inculpaţi s-a apreciat la 5.500.000 lei, prejudiciu produs părţii vătămate N.I. şi care a fost recuperat în cursul urmăririi penale şi de 500.000 lei prejudiciu produs lui Ţ.V.

În continuare, pretextând lipsa cartelei din telefonul însuşit de la N.I., inculpatul L.V. a avut iniţiativa pătrunderii şi în camera alăturată.

Procedând în aceeaşi manieră, inculpaţii au pătruns fără a fi invitaţi în camera ocupată în acel moment de părţile vătămate T.A., K.L. şi T.S., ultimul aflat în vizită.

La aceeaşi cerere de remitere a telefoanelor mobile, căreia părţile vătămate i-au răspuns negativ, inculpatul L.V. a început să scotocească în dulapurile din cameră, primul lucru fiind găsit un cuţit tip „fluture" (briceag), care în scurt timp a ajuns în posesia inculpatului G.C.

Cu ajutorul cuţitului şi secondat verbal de L.V., inculpatul G.C. a ameninţat părţile vătămate pentru a le determina să indice locul păstrării telefoanelor.

Inculpaţii au exercitat acte de violenţă constând în ameninţări verbale dar şi ameninţări cu cuţitul pe toată durata prezenţei lor în cameră.

În acelaşi timp, pentru a-şi impresiona victimele, inculpatul L.V. a spart o farfurie, iar G.C. s-a folosit de sfoara de rufe pe care după ce a făcut-o laţ a prins-o de gâtui lui T.S., acte apreciate a fi de natură să inducă o stare de temere.

Concomitent cu violenţa şi ameninţările, inculpaţii au răvăşit toate obiectele aflate în dulapurile din cameră şi, în încercarea de a găsi bunurile care îi interesau, au controlat încăperea în detaliu, ridicând saltelele şi aşternuturile de pe paturi.

În aceste condiţii, inculpaţii L.V. şi G.C. şi-au însuşit sumele de 35 dolari S.U.A. şi 200.000 lei, un compact disc, o pereche de căşti auto, o agendă, un încărcător telefon, aparţinând lui T.A. precum şi o servietă şi o casetă audio, aparţinând lui K.L.

După aproximativ o oră, o oră şi jumătate, inculpaţii au părăsit locul faptei, pe holul şi scările imobilului întâlnindu-se cu martorii P.C.P. şi P.A.J.

Inculpatul G.C. s-a întors la petrecere, iar în dimineaţa zilei următoare a plecat la Bucureşti, în timp ce inculpatul L.V. a părăsit Crevedia în aceeaşi noapte cu destinaţia Oradea, lăsând martorei S.A., spre păstrare, servieta conţinând obiectele sustrase.

S-a arătat în actul de acuzare că faptele au fost stabilite prin procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, proces verbal de confruntare, proces verbal de percheziţie domiciliară, dovezi de restituire, proces verbal de recunoaştere a obiectelor şi declaraţiile inculpaţilor.

În timpul cercetării judecătoreşti s-au luat declaraţii inculpaţilor, au fost audiate părţile vătămate T.S. şi T.A., precum şi martorii P.V., Z.V., P.A.J., P.C.P., G.L., U.R. şi s-au administrat probe cu înscrisuri, în circumstanţierea inculpaţilor.

La cererea inculpatului G.C., instanţa a dispus efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească discernământul acestuia la momentul comiterii faptelor, iar în temeiul dispoziţiilor art. 128 C. proc. pen., s-a asigurat pe tot parcursul procesului penal, desfăşurarea lucrărilor cauzei prin folosirea unui interpret autorizat de limbă ucrainiană, în persoana doamnei B.A.

S-a subliniat că raportul de expertiză medico-legală psihiatrică s-a efectuat prin folosirea interpretului autorizat, actul întocmit concluzionând că inculpatul G.C. prezintă diagnosticul „personalitate cu trăsături instabil emoţionale", faptele deduse judecăţii fiind comise cu discernământ integru.

Se reţine de instanţa de fond că în declaraţiile date, ambii inculpaţi prezintă în detaliu succesiunea momentelor ce caracterizează activitatea infracţională, recunoscând pătrunderea fără drept în camerele respective, solicitarea fără drept de bunuri, căutarea lor printre lucrurile colegilor şi însuşirea fără drept a bunurilor menţionate în actul de sesizare.

Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 249, pronunţată la data de 9 iunie 2004, în dosarul penal nr. 2846/2004, admite apelurile declarate de inculpaţii G.C. şi L.V., desfiinţează în parte sentinţa penală nr. 74 din 16 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi.

I. descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului G.C., în pedepsele componente de câte 7 ani închisoare, aplicată pentru fiecare din cele 4 fapte, prevăzute de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) C. pen., combinat cu art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen.

Reţine la încadrarea juridică a fiecărei infracţiuni dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul G.C. la patru pedepse de câte 5 (cinci) ani închisoare, pentru fiecare infracţiune de tâlhărie, părţi vătămate N.I., T.A., K.L. şi T.S.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul G.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

Aplică art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

II. descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului L.V. în pedepsele componente de câte 7 ani închisoare, aplicată pentru fiecare din cele 4 fapte, prevăzute de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) C. pen., combinate cu art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul L.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

Aplică art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Deduce din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat perioada arestării preventive, de la 4 martie 2003 la zi pentru inculpatul G.C. şi de la 5 martie 2003 la zi, pentru inculpatul L.V.

Menţine starea de arest preventiv a fiecărui inculpat.

Dispune plata sumei de 500.000 lei din fondul special al Tribunalului Prahova doamnei interpret B.A., reprezentând cheltuieli de transport pentru două deplasări pe ruta Bucureşti – Ploieşti şi retur şi onorariul cuvenit, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 178/1997, astfel cum au fost modificate prin HG 1291 din 13 noiembrie 2002.

Împotriva acestei decizii inculpaţii, în termen legal au declarat recurs considerând-o nelegală şi netemeinică, atât sub aspectul condamnării pentru infracţiunea de tâlhărie (art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.) cât şi al individualizării pedepselor, în subsidiar (art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. civ.).

S-a solicitat de către ambii inculpaţi, achitarea pentru lipsa intenţiei de a tâlhări, sau schimbarea încadrării juridice în furt şi în oricare dintre variantele de infracţiune ce s-ar reţine, reducerea pedepselor prin lărgirea efectelor acestora asupra cuantumului pedepselor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate şi de probele existente, reţine că doar în parte criticile sunt fondate, după cum urmează:

Situaţia de fapt a fost corect reţinută din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în aceea de cercetare judecătorească şi anume: plângerile părţilor vătămate N.I., T.A., K.L., T.S., declaraţiile martorilor P.C.P., P.A.J., procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, procesul verbal de confruntare, procesul verbal de percheziţie domiciliară, dovezile de restituire, procesul verbal de recunoaştere a obiectelor, declaraţiile inculpaţilor.

Încadrarea juridică a faptelor în infracţiunile de tâlhărie aflate în concurs este corectă.

Temerea insuflată părţilor vătămate s-a indus atât prin violenţă, cât şi prin timorare, prin violenţă morală, între fapte forma violenţei, după distincţia arătată, prin singura diferenţă.

Cât priveşte opinia exprimată în sensul săvârşirii unei singure infracţiuni continuate (art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)), iar nu a unui concurs (art. 33 C. pen.) este nejustificată şi corect instanţa de apel a motivat că inculpaţii au exercitat violenţe şi ameninţări asupra mai multor părţi vătămate, iar acţiunea principală, a însuşirii, care intră în latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie, a fost îndreptată împotriva atâtor patrimonii, câte părţi vătămate sunt, determinând săvârşirea a tot atâtea infracţiuni de tâlhărie (concurs) sub acest aspect nu are relevanţă, că acţiunile s-au săvârşit într-un interval de timp, scurt.

În mod corect, instanţa de apel s-a orientat şi asupra unei interpretări corespunzătoare a atitudinii inculpaţilor, considerată sinceră.

Cei doi s-au comportat exact ca în cazul infracţiunii de infracţiuni de tâlhărie, cu deosebire că nu au încercat să-şi ascundă identitatea, victimele fiindu-le colegi şi nici nu au uzat de vreo temere ce să le-o fi insuflat anterior, inculpaţii fiind studenţi, foarte bine caracterizaţi, dar aflaţi într-o stare de euforie cauzată de băutura consumată, aşadar într-o situaţie accidentală.

Totuşi, instanţa de apel, faţă de situaţia specială a inculpaţilor, reţinută de altfel, a dat un aspect mult prea recurs circumstanţelor atenuante reţinute.

Felul în care au fost caracterizaţi inculpaţii de comportarea anterioară, de excepţie, unicitatea manifestărilor negative avute pe fondul consumului de alcool, într-un context definit, colegii lor ucrainieni cazaţi în cămin, în care cu greu poţi defini intenţia propriu zisă avută, aceea a însuşirii pe nedrept sau a folosirii abuzive, potrivit reprezentării lor de moment, a telefoanelor mobile, unită cu un fel de răzbunare nejustificată, de altfel, toate acestea, ar fi trebuit să conducă la aplicarea unor pedepse mai reduse.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, dându-li-se cât mai curând posibil, ocazia de a-şi termina studiile, se poate realiza o mai rapidă resocializare a inculpaţilor, rezultat folositor lor, dar şi societăţii.

Pentru aceste considerente, singurul aspect ce se va corecta va fi acela că, urmare a admiterii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor reduce pedepsele aplicate, desigur, după descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente urmată de contopirea pedepselor reduse aplicate.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce la zi prevenţia pentru fiecare inculpat.

Conform art. 192 alineat final C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii L.V. şi G.C., împotriva deciziei penale nr. 249 din 9 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.

Casează Decizia atacată sub aspectul individualizării pedepselor aplicate.

Reduce pentru fiecare infracţiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 211 alin. (2¹) lit. a) C. pen., pentru inculpatul G.C., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru ambii inculpaţi, pedeapsa de la câte 5 ani închisoare, la câte 3 ani închisoare.

Ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., urmează ca fiecare inculpat să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 5 martie 2003 la 6 decembrie 2004 pentru L.V. şi al reţinerii şi arestării preventive de la 4 martie 2003 la 6 decembrie 2004, pentru G.C.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 6482/2004. Penal. Plângere. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 6497/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 6496/2004. Penal. Art.211 alin2 c. pen. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6496/2004. Penal. Art.211 alin2 c. pen. Recurs