ICCJ. Decizia nr. 6598/2004. Penal. Recurs - art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6598/2004
Dosar nr. 3932/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 566 din 27 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul I.M. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 22 august 2003 la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În esenţă, s-a reţinut că, la data de 15 august 2003, aflându-se în holul unui bloc, inculpatul i-a cerut părţii vătămate I.R.M., telefonul mobil, pentru a suna.
Fiind refuzat, inculpatul a scos un cuţit, pe care l-a pus la gâtul părţii vătămate, ameninţând-o că o omoară, după care aceasta, de frică, i-a dat telefonul.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 441/ A fin 11 iunie 2004, a respins apelul declarat de inculpat.
Totodată, a menţinut starea de arest şi a dedus, în continuare, durata arestării preventive de la 22 august 2003, la zi.
Inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, pe baza întregului material probator, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Critica recurentului privitor la individualizarea pedepsei aplicate nu este întemeiată.
În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tâlhăria (a sustras prin ameninţare cu un cuţit, telefonul părţii vătămate), precum şi de atitudinea nesinceră manifestată în cursul procesului penal, rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei, dând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului I.M. să fie respins, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 441 din 11 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la22 august 2003, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6570/2004. Penal. 211art.211 ali... | ICCJ. Decizia nr. 6636/2004. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
