ICCJ. Decizia nr. 6636/2004. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6636/2004
Dosar nr. 6063/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 938 din 15 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 3142/2003, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul I.T.
A fost obligat condamnatul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 1 iunie 2004 sub nr. 3142/2004, condamnatul I.T. a formulat contestaţie a executare împotriva sentinţei penale nr. 1125 din 21 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1678 din 25 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invederând faptul că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Prin sentinţa penală nr. 1125 din 21 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1678 din 25 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, I.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen., contestaţia contra executării poate fi exercitată numai în cazurile expres prevăzute de acest text de lege. Câtă vreme printre cazurile stabilite nu figurează aspecte legate de fondul cauzei, respectiv stabilirea vinovăţiei ori nevinovăţiei unei persoane, o contestaţie la executare prin care se tinde la aceasta este inadmisibilă.
A admite contrariul, ar însemna ca pe o cale procesuală de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării, să se antameze puterea de lucru judecat a unei hotărâri definitive.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 461 şi următoarele C. proc. pen., Tribunalul a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul I.T.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal, a declarat apel contestatorul I.T., care a criticat-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei respingeri de către instanţa de fond a contestaţiei la executare formulată. S-a arătat, în motivarea orală a apelului, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 461 lit. c) şi d) C. proc. pen., motiv pentru care s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacată şi pe fond, admiterea contestaţiei la executare.
Prin Decizia penală nr. 742 din 7 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul I.T.
A fost obligat apelantul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei onorariu avocat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia contra executării unei hotărâri penale se poate face numai în anumite cazuri expres şi limitativ prevăzute de acest text de lege şi numai pentru incidente ivite în cursul executării.
Având în vedere că motivele invocate de contestator în susţinerea cererii sale nu se încadrează între cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen., în care se poate face contestaţie la executare, Curtea a apreciat că, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a respins contestaţia formulată, ca inadmisibilă.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs condamnatul, contestator I.T., care a reiterat motivele invocate în cererea iniţială.
Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Contestaţia la executare este un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale.
Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, legea a prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare.
Potrivit dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen., contestaţia contra executării unei hotărâri penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Într-adevăr, din examinarea conţinutului cererii, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanţă a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentinţă penală definitivă poate fi contestată, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.
Nici în apel contestatorul nu a invocat incidenţa vreunuia din cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia şi legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac.
Vinovăţia ori nevinovăţia făptuitorului, încadrarea juridică a faptei, cuantumul sancţiunii aplicate la judecata în fond a unei cauze, nu pot forma obiectul contestaţiei la executare, deoarece, nu sunt expres prevăzute în dispoziţiile art. 461 C. proc. pen. şi pentru că s-ar creea astfel un paralelism între căile ordinare de atac şi aspecte vizând executarea hotărârilor penale.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat I.T., împotriva deciziei penale nr. 742/A din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe contestatorul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, condamnat I.T., împotriva deciziei penale nr. 742/ A din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
DEFINITIVĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6598/2004. Penal. Recurs - art.211 alin.2... | ICCJ. Decizia nr. 6704/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
