ICCJ. Decizia nr. 6787/2004. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6787/2004
Dosar nr. 5658/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din 15 martie 2004, Tribunalul Alba a dispus condamnarea inculpaţilor:
- C.N. şi
- C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., la pedepse de câte 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, fiecare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor, iar în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate perioada arestului preventiv de la 10 septembrie 2002 la zi, pentru inculpatul C.N. şi de la 4 februarie 2003 la zi, pentru inculpatul C.I.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a celor două cuţite folosite la săvârşirea infracţiunii.
Acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.S. a fost admisă în parte şi în temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 28.220.761 lei despăgubiri civile către aceasta.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata următoarelor prestaţii periodice lunare:
- 1.105.000 lei către partea civilă D.S., începând cu data de 8 septembrie 2002 şi până la încetarea stării de nevoie;
- câte 514.000 lei către minorii D.C.I. şi D.D.P. de la data de 8 septembrie 2002 până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata daunelor morale în sumă de 300.000.000 lei către partea civilă D.S. şi câte 150.000.000 lei către minorii D.C.I. şi D.D.P.
În baza art. 193 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de 16.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă D.S., reprezentând onorariul apărătorului ales.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 8.750.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 8 septembrie 2002, între victima D.I. şi inculpatul C.N. au avut loc discuţii contradictorii generate de împrejurarea că acesta din urmă păşuna oile pe un teren cultivat cu lucernă, aflat în folosinţa primului.
În timp ce victima lua măsuri de reţinere a turmei şi de sesizare a poliţiei şi a altor consăteni despre cele întâmplate, inculpatul C.N. s-a deplasat la domiciliul său de unde a revenit însoţit de fratele său, C.I., ambii înarmaţi cu cuţite, precum şi de fiul acestuia, C.A.
La îndemnul expres al lui C.I. de a-i ucide, inculpaţii i-au atacat cu bâte şi cuţite pe D.I. şi V.I.
Inculpatul C.I. a lovit victima cu cuţitul în umărul stâng şi zona axilară, după care, de aceasta s-a apropiat inculpatul C.N. pe care însă, victima l-a lovit cu o bâtă în cap. Inculpatul a ripostat, lovind victima cu cuţitul în piciorul stâng, pe faţa posterioară a coapsei.
Victima s-a deplasat la aproximativ 40-50 m de locul faptei, decedând la scurt timp.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2891/III/152 din 7 noiembrie 2002 al Serviciului de medicină legală Alba rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat anemiei prin hemoragie externă, consecinţă a plăgilor înjunghiate care s-au putut produce prin lovire cu corpuri ascuţite-tăioase, iar cuţitele corp-delict au putut produce leziunile constatate.
Expertizele medico-legale efectuate în cauză au confirmat producerea leziunilor prin folosirea unor cuţite cu dimensiuni asemănătoare, iar probele administrate în cauză au stabilit folosirea acestor arme de către inculpaţi, cuţitul inculpatului C.I. rupându-se în timpul acţiunii.
Inculpatul C.N. a recunoscut săvârşirea infracţiunii, susţinând că fratele său nu a aplicat lovituri victimei.
Inculpatul C.I. nu a recunoscut comiterea faptei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, planşe fotografice, acte medico-legale, declaraţiile martorilor, procese-verbale de confruntare, raport de constatare tehnico-ştiinţifică privind folosirea testului poligraf, proces-verbal de reconstituire a faptei, declaraţiile inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii C.N. şi C.I., primul solicitând reţinerea în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea, pe cale de consecinţă, a cuantumului pedepsei aplicate şi a despăgubirilor civile, iar cel de-al doilea, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În apelul său, partea civilă D.S. a solicitat majorarea despăgubirilor civile acordate sub forma prestaţiei lunare la câte 1.845.000 lei şi a daunelor morale la un miliard de lei.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 322 din 20 septembrie 2004, a admis apelul părţii civile şi a majorat cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligaţi inculpaţii în solidar, la 2.095.050 lei lunar către aceasta şi la câte 1.503.243 lei lunar către fiecare minor.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate au fost menţinute.
Recursurile inculpaţilor au fost respinse ca nefondate.
Starea de arest a inculpaţilor a fost menţinută, iar arestul preventiv a fost dedus la zi.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.600.000 lei.
Instanţa de control judiciar a apreciat că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost corect stabilite de instanţa de fond, astfel că, latura penală a cauzei a fost menţinută.
Având în vedere dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., privind justa reparare a daunelor suferite prin infracţiune şi dovezile referitoare la veniturile victimei, instanţa de apel a majorat cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile şi copiilor minori.
S-a apreciat că daunele morale acordate sunt de natură să compenseze prejudiciul moral suferit de aceştia, menţinându-se cuantumul acordat.
Partea civilă D.S. a declarat recurs împotriva deciziei penale, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi majorarea cuantumului daunelor morale la suma totală de un miliard lei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Inculpatul C.N. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia şi reţinerea, în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
Inculpatul C.I. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond în vederea administrării de probe pentru stabilirea unei corecte situaţii de fapt, iar în subsidiar, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În al doilea subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursurilor inculpaţilor îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171, 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate.
Cu privire la recursul părţii civile D.S.:
Curtea reţine că instanţele de judecată au apreciat în mod temeinic asupra necesităţii acordării daunelor morale soţiei şi copiilor minori ai victimei, stabilind în mod judicios cuantumul acestora.
Sumele de bani acordate, 300.000.000 lei părţii civile D.S. şi câte 150.000.000 lei pentru fiecare copil minor al victimei, sunt în măsură să le asigure acestora posibilitatea surmontării momentului critic al decesului soţului şi, respectiv, tatălui lor şi să le permită un confort material necesar şi meritat pentru perioada de timp în care vor fi lipsiţi de sprijinul şi protecţia victimei, constituindu-se într-un mijloc de compensare al suferinţei psihice îndurate.
Curtea consideră că în cauză nu sunt temeiuri de majorare a cuantumului daunelor morale acordate, astfel că recursul părţii civile urmează a fi respins ca nefondat.
Cu privire la recursurile inculpaţilor C.N. şi C.I.:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
Derularea incidentului, astfel cum a fost relatată de martorii V.I., B.V., V.I.C., D.R., F.I. demonstrează că acesta a fost iniţiat de inculpaţi care, s-au înarmat cu cuţite şi bâte şi s-au aruncat asupra victimelor D.I. şi V.I., luându-le prin surprindere.
În aceste împrejurări, nu se poate reţine că inculpatul C.N. a săvârşit infracţiunea de omor calificat sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii provocate de conduita persoanelor vătămate.
Faptul că acestea mânaseră turma de oi a inculpaţilor de pe terenul pe care păştea şi se pregăteau să o reţină, nu poate constitui o scuză a comportamentului agresiv al inculpaţilor, întrucât pe de o parte, aceştia nu erau îndreptăţiţi să se afle pe acel teren, intervenţia victimelor fiind legitimă, iar pe de altă parte, poprirea animalelor pentru răscumpărare este o măsură uzitată în astfel de împrejurări şi care nu poate fi contracarată prin atac cu arme albe.
Curtea constată că tratamentul juridic aplicat inculpatului C.N. este în concordanţă cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi corespunde scopului coercitiv-educativ al pedepsei stabilit de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune modificarea cuantumului pedepsei aplicate.
Participarea inculpatului C.I. la săvârşirea infracţiunii a fost recunoscută, iniţial, chiar de acesta care a acceptat că a lovit cu cuţitul o persoană în zona gâtului (declaraţia martorului F.R.).
Martorii B.V. şi V.I. i-au văzut pe cei doi inculpaţi năpustindu-se asupra victimei, îndemnul de a o omorî fiind dat de C.I.
Aceste declaraţii se coroborează cu concluziile actelor medicale efectuate în cauză şi care au concluzionat că leziunile suferite de victima D.I. au fost produse cu cuţite diferite, dar de dimensiuni asemănătoare.
Din declaraţiile celor doi inculpaţi rezultă că au avut asupra lor cuţite cu lungimi asemănătoare, iar în timpul incidentului, cuţitul lui C.I. s-a rupt, el recuperând mânerul la scurt timp după părăsirea locului faptei.
Curtea constată că probatoriul administrat în cauză este îndestulător stabilirii adevărului şi corect coroborat şi interpretat, astfel că nu este necesară efectuarea altor probe, vinovăţia inculpatului C.I. fiind just reţinută cu privire la săvârşirea, alături de fratele său C.N. a infracţiunii de omor calificat.
Instanţa de judecată a făcut o temeinică aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedeapsa aplicată inculpatului C.I. reflectă în mod corespunzător gravitatea şi periculozitatea socială a faptei comise, conduita procesuală a inculpatului, conduita sa anterioară săvârşirii infracţiunii şi caracterizată ca agresivă de martorii audiaţi în cauză.
Pentru aceste motive, pedeapsa de 18 ani închisoare este apreciată ca necesară şi îndestulătoare reinserţiei sociale a inculpatului.
În consecinţă, recursurile declarate de inculpaţi urmează a fi respinse ca nefondate.
Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepselor aplicate de la 10 septembrie 2002 la 15 decembrie 2004, pentru inculpatul C.N. şi de la 4 februarie 2003 la 15 decembrie 2004, pentru inculpatul C.I.
Recurenta parte civilă şi recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă D.S. şi de inculpaţii C.N. şi C.I. împotriva deciziei penale nr. 322 din 20 septembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.N., perioada arestării preventive de la 10 septembrie 2002 la 15 decembrie 2004, iar pentru inculpatul C.I., perioada arestării preventive de la 4 februarie 2003 la 15 decembrie 2004.
Obligă pe recurenta partea civilă să plătească statului 200.000 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurenţii inculpaţi să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6704/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6798/2004. Penal. Art 208,209 c, pen. Recurs... → |
|---|
