ICCJ. Decizia nr. 6560/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6560/2004
Dosar nr. 6511/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1090 din 9 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpaţii:
1. – Şt.A.M. la câte 7 ani şi 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. (două fapte) şi la 7 ani închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani şi 9 luni închisoare.
2. – G.V.V. la câte 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele din acelaşi cod (două fapte) şi la 3 ani şi 7 luni închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani şi 9 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată sus-numitului inculpat minor prin sentinţa penală nr. 94 din 30 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 397/2003 a Curţii de Apel Bucureşti şi executarea ei alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul minor urmând să execute 5 ani şi 9 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului Şt.A.M., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 3 ani.
Pe latură civilă, s-a constatat că părţile vătămate C.G., C.M. şi S.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În seara zilei de 11 noiembrie 2003, inculpaţii se aflau în staţia R.A.T.B. a autobuzului 136, aici ei observându-le pe C.G. şi C.M., având în mâini, câte o sacoşă voluminoasă. Instantaneu, s-au hotărât să le urmărească pe cele două fete, sens în care au urcat în autobuz şi au coborât la aceeaşi staţie de destinaţie ca şi ele. În continuare, inculpaţii s-au luat după cele două fete şi au intrat în acelaşi bloc de locuinţe, iar în lift, le-au întrebat la ce etaj doresc să ajungă. După mai multe discuţii, după ce liftul a fost pus în funcţiune, la un moment dat, G.V.V. l-a blocat, el cerându-le fetelor să le dea sumele de bani avute asupra lor. Întrucât fetele au refuzat, inculpatul Şt.A.M. i-a cerut celuilalt să scoată cuţitul pentru a le arăta că vor fi violentate dacă nu se supun. La rândul său, inculpatul G.V.V. a scos briceagul avut asupra sa şi l-a îndreptat spre C.G., concomitent el verificându-i buzunarele, de aici luând un pachet de ţigări şi o brichetă.
Celălalt inculpat a controlat buzunarele lui C.M., la ea însă, negăsind bani sau vreun bun.
Ajungând la etajul 5 al blocului, inculpaţii le-au cerut fetelor să părăsească liftul, dar înainte de aceasta, Şt.A.M. a smuls din mâna lui C.M., cele două sacoşe.
S-a mai reţinut că la 4 decembrie 2003, folosind acelaşi procedeu, inculpaţii au deposedat-o pe S.A., de suma de 1.000.000 lei.
Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apeluri, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor aplicate, considerate a fi prea mari în raport cu atitudinea de recunoaştere a faptelor avută de inculpaţi pe parcursul procesului penal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 808 din 28 octombrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpaţi.
Inculpaţii, în termenul legal, au declarat recursuri împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel, cazul de casare invocat de ambii recurenţi fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv, s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Probatoriul administrat a relevat că inculpaţii au săvârşit câte trei infracţiuni de tâlhărie, fapte cu grad ridicat de pericol social mărit şi de împrejurarea că ei au acţionat conjugat, la intervale relativ mici de timp, ei neaflându-se la prima încălcare a legii penale.
Raportând cauzei criteriile generale de individualizare a pedepselor aşa cum sunt prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se reţine că pedeapsa de 7 ani şi 9 luni închisoare, stabilită pentru inculpatul Şt.A.M. şi de 5 ani şi 9 luni închisoare, pentru inculpatul minor G.V.V., executabile în regim de privare de libertate, sunt corespunzătoare şi scopului pedepsei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.V.V. şi Şt.A.M. împotriva deciziei penale nr. 808 A din 28 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.V.V., timpul arestării preventive de la 27 octombrie 2002, la 30 iulie 2003, şi de la 9 decembrie 2003, la 7 decembrie 2004.
Constată că inculpatul Şt.A.M. este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6538/2004. Penal. Art211 alin 2 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6570/2004. Penal. 211art.211 ali... → |
|---|
