ICCJ. Decizia nr. 6704/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6704/2004
Dosar nr. 6343/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 219 din 2 iunie 2004 a Tribunalului Vrance a fost condamnat inculpatul V.D.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani plus pedeapsa aplicată, respectiv 5 ani.
Totodată, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) şi b) C. pen., stabilindu-se organ de supraveghere S.R.S. de pe lângă Tribunalul Vrancea şi Poliţia municipiului Focşani.
A fost dedusă durata arestării preventive de la 16 aprilie 2004 până la 2 iunie 2004, dispunându-se punerea în libertate de îndată a inculpatului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul s-a cunoscut întâmplător cu G.V. la începutul lunii aprilie 2004, cu ocazia unei curse efectuate în municipiul Focşani (G.V. este taximetrist, iar inculpatul a apelat la serviciile acestuia). Cu ocazia discuţiilor pe timpul cursei, inculpatul a aflat că G.V. are un fiu care s-a înscris la A.N.I. pentru susţinerea examenului din sesiunea iulie 2004.
În acest context, inculpatul a afirmat că are cunoştinţe în rândul corpului profesoral al acestei instituţii de învăţământ, că este absolvent al facultăţii de drept şi că poate contacta un anumit profesor în vederea obţinerii subiectelor de la examen contra unei sume de bani. Ulterior, cei doi au avut convorbiri telefonice, s-au întâlnit şi au convenit să-i dea inculpatului suma de 1.000 Euro în scopul pretins.
Întrucât G.V. nu a avut încredere în inculpat, a anunţat organele de urmărire penală, organizându-se prinderea în flagrant.
Conform înţelegerii, inculpatul a fost contactat telefonic, s-au stabilit ora şi locul întâlnirii. Pentru a-i întări convingerea lui G.V., inculpatul a şi scris o chitanţă din care reiese că a primit 1000 Euro „pentru rezolvarea problemei de admitere la S.R.I. a copilului G.F.".
După primirea sumei de bani, inculpatul a fost reţinut de echipa operativă constituită cu ocazia organizării flagrantului, găsindu-se asupra sa suma de 1000 Euro.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de consemnare a denunţului oral, procesului verbal de organizare a prinderii în flagrant, declaraţiilor date de G.V., B.M. şi I.D., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 461/ A din 31 august 2004, a respins apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpat, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul V.D.L.
Prin recursul parchetului se critică hotărârile pronunţate pentru netemeinicie, în baza art. 3858 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului până la limita care să permită menţinerea modalităţii de executare stabilită de prima instanţă.
Inculpatul a criticat aceeaşi decizie tot pentru netemeinicie, invederându-se că se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aceste criterii de individualizare au fost analizate de instanţa de fond şi verificate de instanţa de control judiciar, pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit şi în modalitatea aleasă fiind bine proporţionalizată.
Este adevărat că infracţiunea comisă prezintă un pericol generic ridicat, însă pentru o justă dozare a sancţiunii trebuie să se ţină seama de totalitatea criteriilor de individualizare.
Or, datele ce caracterizează persoana făptuitorului (lipsa antecedentelor penale, absolvent al unei facultăţi, poziţia adoptată pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti) coroborate cu modalitatea în care infracţiunea a fost comisă şi cu urmările produse, conduc la concluzia că sancţiunea de 2 ani închisoare (minimul prevăzut de textul sancţionator) cu suspendarea executării pedepsei du supraveghere este de natură să asigure atât realizarea scopului coercitiv cât şi preventiv educativ al pedepsei, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul V.D.L. împotriva deciziei penale nr. 461/ A din 31 august 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurentul inculpat V.D.L. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6636/2004. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 6787/2004. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs → |
|---|
