ICCJ. Decizia nr. 6810/2004. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 827 din 18 iunie 2004, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.C. în temeiul dispozițiilor art. 403 și art. 394 C. proc. pen.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 300.000 lei către stat.
S-a reținut că, revizuentul D.C., se află în executarea pedepsei de 8 ani închisoare, astfel cum a fost dispusă prin decizia penală nr. 485 din 8 august 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, care a modificat sentința penală nr. 308 din 5 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția I penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2317 din 16 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat.
în motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul invocă faptul că în mod greșit a fost trimis în judecată și condamnat doar pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat, fără a i se reține în sarcină și infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Totodată, revizuentul a solicitat reanalizarea materialului probator administrat în cauză în vederea înlăturării contradicțiilor existente și nelămurite de instanțele de judecată.
Instanța de fond a constatat că motivele invocate nu se circumscriu celor expres și limitativ prevăzute de articolul 394 C. proc. pen. și, în consecință, a apreciat ca inadmisibilă cererea de revizuire, respingând-o ca atare.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 598 din 12 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul D.C., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul-revizuent D.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și revizuirea sentinței penale nr. 308 din 5 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția I penală.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Motivele invocate de condamnat în cererea sa de revizuire exced celor prevăzute limitativ de textul de lege arătat mai sus. Prin calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate reaprecia materialul probator administrat într-o cauză penală și nici nu se poate obține o soluție penală pentru fapte cu care instanța de judecată nu a fost investită prin actul de sesizare.
în consecință, recursul declarat de revizuent este nefondat și urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul D.C. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4979/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6150/2004. Penal → |
|---|
