ICCJ. Decizia nr. 6789/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6789/2004
Dosar nr. 5480/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 239/ D din 7 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 10260/2003 au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
În temeiul art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b), pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, inculpatul V.P şi inculpatul B.S. la o pedeapsă de câte 6 ani închisoare.
Li s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata arătată în art. 71 C. pen.
Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii de 24 ore şi a arestului preventiv de la 4 decembrie 2003, la zi.
2. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul OG a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 583 zile rămas de executat, din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1991 din 21 iunie 2001 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 13 decembrie 2001, rest de pedeapsă ce a fost contopit în baza art. 61 C. pen., cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea.
Total pedeapsă de executat 8 ani închisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata arătată în art. 71 C. pen.
În conformitate cu art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au computat din pedeapsă reţinerea de 24 ore şi arestul preventiv din 5 decembrie 2003, la zi.
3. În conformitate cu art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul minor T.A.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Potrivit art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în temeiul art. 110 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 110 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dispus punerea acestuia în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au computat din pedeapsă reţinerea de 24 ore şi arestul preventiv din 5 decembrie 2003, la zi.
S-a luat act că partea vătămată M.S., nu s-a constituit parte civilă şi că i-a fost restituită suma de 5.870.000 lei.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre cei patru inculpaţi, a următoarelor sume: 400.000 lei de la inculpatul B.S.; 300.000 lei de la inculpatul T.A.M.; 500.000 lei de la inculpatul V.P. şi 4.082.500 lei de la inculpatul OG
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 23 noiembrie 2003, partea vătămată M.S., aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, a fost acostată de inculpaţii V.P., B.S., OG şi T.A.M., fiind lovită în zona capului, iar în momentul când s-a dezechilibrat, i s-au sustras din buzunar suma de 27 de milioane.
Starea de fapt a fost reţinută pe baza declaraţiilor date de partea vătămată, procesele verbale de recunoaştere din grup, martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu cele ale inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor comise în faza de urmărire penală.
Împotriva deciziei penale sus-menţionată au declarat apel procurorul, care a considerat hotărârea pronunţată ca netemeinică, în ceea ce priveşte greşita reţinere a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor B.S. şi T.A.M., iar faţă de pericolul social al infracţiunii comise, pedepsele sunt foarte mici, cât şi inculpaţii OG şi V.P., solicitând achitarea, iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 255 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins apelurile inculpaţilor, cât şi al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău ca nefondat.
Împotriva deciziei sus-menţionate au declarat recurs procurorul, solicitând înlăturarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., referitoare la inculpatul T.A.M. şi inculpaţii OG şi B.S.
Recursul procurorului cât şi al inculpatului OG sunt nefondate, iar al inculpatului B.S. este inadmisibil.
Din examinarea probelor şi lucrărilor dosarului se constată că atât organele de urmărire penală cât şi instanţele de judecată, exercitând rol activ au administrat probele necesare clarificării cauzei sub toate aspectele.
Hotărârile nu sunt criticabile, sub aspectul individualizării pedepselor stabilite, aceasta făcându-se cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Referitor la inculpatul minor T.A.M., instanţele au acordat semnificaţia cuvenită unor împrejurări care atenuează răspunderea penală, resocializarea acestuia putând fi realizată prin suspendarea executării pedepsei aplicată.
Executarea pedepsei în regim de detenţie ar conduce la reprimarea oricărei posibilităţi de reeducare a minorului, care ar putea deprinde în penitenciar un comportament antisocial accentuat şi care ar căpăta convingerea lipsei de şansă din partea societăţii datoare să-i aplice coerciţia, dar să şi îl condamne.
Pedeapsa inculpatului OG se impune a se menţine în cuantumul fixat pentru reeducarea acestuia şi prevenirea comiterii unor astfel de infracţiuni grave, avându-se în vedere şi poziţia sa procesuală nesinceră.
Potrivit art. 3851 alin. ultim C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora părţile nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.
Verificând actele aflate la dosar, se constată că hotărârea primei instanţe nu a fost atacată cu apel de inculpatul B.S.
În consecinţă, conform textului de lege mai sus citat inculpatul nu mai avea deschisă calea recursului împotriva sentinţei, motiv pentru care sub acest aspect recursul este inadmisibil.
Examinând şi din oficiu Decizia atacată, potrivit prevederilor art. 3859 alin. (2) C. proc. pen., se constată că nu există motive de casare şi se va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de inculpatul OG şi ca inadmisibil, recursul inculpatului B.S. împotriva deciziei penale nr. 255 din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului OG, perioada arestării preventive de la 5 decembrie 2003 la 15 decembrie 2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat T.A.M., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6790/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6743/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
