ICCJ. Decizia nr. 6759/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6759/2004
Dosar nr. 6145/2004
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 318 din 20 august 2004, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul penal nr. 3115/2004 s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul C.C. privind întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 75 din 5 mai 1995 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
În motivarea cererii sale a arătat că executarea în continuare a pedepsei ar avea consecinţe grave asupra familiei sale.
Instanţa de fond a constatat că cererea este neîntemeiată, întrucât din referatul de anchetă socială rezultă că părinţii condamnatului sunt pensionari, cu o pensie de câte 2.600.000 lei, locuiesc într-un apartament cu 3 camere şi mai au 3 copii majori care îi pot îngriji.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 416 din 22 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, apreciind că motivele invocate nu sunt împrejurări speciale de natură a convinge instanţa în sensul că s-ar produce urmări grave, pentru condamnat sau familia sa, în cazul în care ar executa în continuare pedeapsa.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs condamnatul, reiterând motivele invocate în fond şi apoi în apel, în sensul admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul condamnatului este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., cererea de întrerupere a executării pedepsei poate fi admisă pe o perioadă de 3 luni şi numai o singură dată, când datorită unor împrejurări speciale executarea imediată a acesteia ar avea consecinţe grave pentru situaţia familială a condamnatului.
Cum în speţă nu sunt întrunite cerinţele expres prevăzute de textul menţionat, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului C.C. declarat împotriva deciziei penale nr. 416/22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 800.000 lei din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 416 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6758/2004. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 6760/2004. Penal. Amânarea executării... → |
|---|
