ICCJ. Decizia nr. 6790/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6790/2004
Dosar nr. 6056/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1198 din 27 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul M.M.M.;
- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, la un an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A menţinut liberarea condiţionată pentru restul de 318 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1107/2002 a Judecătoriei Tulcea.
Au fost deduse reţinerea şi arestarea preventivă de la 11 noiembrie 2003 la zi, menţinând măsura privativă de libertate.
S-a dispus confiscarea cantităţii de 1,070 grame heroină cu cofeină.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi onorariu apărător din oficiu.
Instanţa a reţinut, în fapt, că, la data de 11 noiembrie 2003, pe baza informaţiilor potrivit cărora inculpatul M.M.M. din Bucureşti, se ocupă de comercializarea drogurilor, organul de urmărire penală a efectuat o percheziţie la domiciliul acestuia.
În momentul pătrunderii lucrătorilor de poliţie şi a procurorului în apartament, inculpatul a aruncat pe fereastră o revistă, de pe care s-a împrăştiat pe birou o substanţă de culoare maronie.
Fiind recuperată revista, s-a găsit pe aceasta substanţa maronie precum şi o punguţă din plastic conţinând aceeaşi substanţă.
În dormitorul inculpatului, pe birou, au mai fost găsite alte 6 punguţe din material plastic cu acelaşi conţinut, iar în sertarele bibliotecii un plic cu sare de lămâie, o seringă hipodermică şi o fiolă din sticlă, spartă.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a relevat că substanţa maronie, în greutate totală de 1,15 grame, este heroină în amestec cu cofeină.
În timpul percheziţiei, la locuinţa inculpatului a venit martorul M.G.A., care a declarat că intenţiona să cumpere o doză heroină cu suma de 250.000 lei.
Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale că heroina găsită la domiciliul său îi aparţine, că a procurat-o de la numitul N.N. şi urma să o porţioneze în doze pentru a o vinde consumatorilor de droguri.
În cursul judecăţii inculpatul a revenit parţial, recunoscând că este doar consumator de droguri, iar în ceea ce priveşte prezenţa martorului M.G.A. la domiciliul său, a arătat că obişnuia să consume heroină împreună cu acesta, oferindu-i dozele necesare.
În favoarea inculpatului au fost reţinute prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în considerarea informaţiilor oferite de acesta cu privire la persoana numitului N.N., de la care se aproviziona cu heroină.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru greşita individualizare a pedepsei, prin neluarea în considerare a împrejurărilor care pot constitui circumstanţe reale şi personale.
Prin Decizia penală nr. 773 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul inculpatului ca nefondat, constatând că pedeapsa a fost corect individualizată.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată de către inculpat cu recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv greşita individualizare a pedepsei, care se impune să fie redusă.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută, rezultând fără echivoc din materialul probator, respectiv procesul-verbal de percheziţie, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţia martorului M.G.A., coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Încadrarea juridică este legală.
Împrejurările de fapt constatate, respectiv surprinderea inculpatului în timp ce porţiona heroina procurată „en gros" în doze pentru vânzare, cantitatea relativ însemnată aprovizionată, identificarea la domiciliul său a unui cumpărător, relevă săvârşirea de către inculpatul M.M.M. în unele modalităţi normative şi a infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
De altfel, atât prin declaraţiile date procurorului cât şi instanţei, când a fost audiat în procedura arestării preventive, inculpatul a recunoscut procurarea heroinei în scop de trafic, furnizând detalii în privinţa sursei de aprovizionare şi a aranjamentului financiar, din care câştigau toţi cei implicaţi.
La stabilirea pedepsei pentru fiecare dintre infracţiunile deduse judecăţii, precum şi la aplicarea celei rezultante au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv dispoziţiile legale referitoare la concursul între cauzele de agravare şi cele de atenuare.
S-a ţinut seama, astfel, de gradul ridicat de pericol social, generic şi concret, al infracţiunilor săvârşite, de statutul de recidivist al inculpatului, liberat condiţionat din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru furt, cu un rest neexecutat de 318 zile, precum şi de cauza de reducere a limitelor legale ale pedepselor în baza art. 16 din Legea nr. 143/2000, a cărei incidenţă nu poate fi pusă în discuţie în lipsa apelului şi recursului procurorului.
Pedeapsa de executat, astfel cum a fost aplicată, asigură realizarea funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii precum şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, nefiind întemeiată cererea de reducere a acesteia.
Neconstatând din examinarea hotărârilor nici existenţa vreunuia dintre cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului M.M.M. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive de la 11 noiembrie 2003 la 15 decembrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.M. împotriva deciziei penale nr. 773 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 11 noiembrie 2003 la 15 decembrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6791/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6789/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
