ICCJ. Decizia nr. 6793/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6793/2004
Dosar nr. 3081/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83 din 11 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 20, cu referire la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în art. 20, cu referire la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d) şi f), cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi condamnarea inculpatului M.V. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui sac din rafie.
S-a luat act că partea vătămată S.V. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 1.000.000 lei daune morale către partea civilă M.G.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că, în data de 4 noiembrie 1999, în jurul orei 22,00, în timp ce se afla la locuinţa sa, partea vătămată M.G. a auzit zgomote în afara locuinţei şi însoţit de ruda acesteia, partea vătămată S.V. a ieşit pentru a vedea ce se întâmplă în curtea imobilului.
În apropierea anexelor gospodăreşti din spatele casei lângă poarta pentru păsări, partea vătămată l-a observat pe inculpat şi mai înainte ca aceasta să strige după ajutor a fost lovită cu o scândură în zona capului şi a piciorului drept. Imediat după aplicarea loviturilor inculpatul s-a apropiat de partea vătămată S.V. şi cu aceiaşi scândură a lovit-o în zona capului, după care a încercat să-şi asigure scăparea.
Observând intenţia inculpatului, cele două părţi vătămate au alergat după acesta pentru a-l imobiliza, strigând totodată după ajutor. În apropierea porţii inculpatul s-a împiedicat, a căzut la pământ, moment în care a fost imobilizat.
La strigătele de ajutor ale părţilor vătămate la faţa locului au sosit vecinii, ulterior anunţându-se şi organele de poliţie.
Asupra inculpatului s-a găsit un sac de rafie.
Împotriva hotărârii pronunţată, inculpatul M.V., a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunile de violare de domiciliu şi lovire şi achitarea sa, iar în subsidiar reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 138 din 4 mai 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva deciziei penale sus-menţionată inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea hotărârii pronunţată în cauză şi a lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi de asemenea, au dat o încadrare juridică corespunzătoare infracţiunii comise.
În conformitate cu dispoziţiile art. 211 C. pen., tâlhăria este furtul comis prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Prin urmare, tâlhăria este o infracţiune complexă, o modalitate de sustragere a unui bun mobil din posesia sau detenţia altei persoane, în scopul însuşirii pe nedrept, prin exercitarea de acţiuni violente.
Tâlhăria, la fel ca şi infracţiunea de furt, se săvârşeşte numai cu intenţie directă, determinată de scopul însuşirii fără drept a unui bun.
În speţă, din probe, rezultă că inculpatul a fost surprins în incinta locuinţei părţii vătămate M.G., în apropierea anexelor gospodăreşti, unde se aflau păsările, încercând să le sustragă, iar pentru a-şi asigura scăparea, a reacţionat violent, lovind cu o scândură părţile vătămate, cauzându-se lovituri, necesitând pentru vindecare 6-7 zile, împrejurare confirmată de declaraţiile, atât ale părţilor vătămate cât şi ale martorilor audiaţi în cauză.
În atare situaţie, existând legătura subiectivă cerută de lege între acţiunea de lovire şi acea de furt, aceste 2 fapte ale inculpatului nu pot fi încadrate ca infracţiuni distincte, cum s-a solicitat de inculpat.
Prin Legea nr. 140/1996 a fost completat şi modificat art. 211 C. pen., stabilindu-se în alin. (2) lit. f), că tâlhăria este agravată dacă s-a săvârşit într-o locuinţă sau în dependinţele acesteia, instanţele în mod corect, nereţinând infracţiunea de violare de domiciliu în concurs cu cea de tâlhărie.
Nu se impune reducerea pedepsei, avându-se în vedere gradul de pericol social al infracţiunii comise şi poziţia de nesinceritate manifestată pe parcursul procesului penal de către inculpat. Dimpotrivă, se impune a se menţine Decizia atacată în cuantumul fixat pentru reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii unor astfel de infracţiuni grave.
Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, urmează a-l obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 138 din 4 mai 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6792/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6794/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
