ICCJ. Decizia nr. 6838/2004. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6838/2004
Dosar nr. 3765/2004
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petenta SC O. SRL Călimăneşti, având ca asociat unic pe O.S. şi ca reprezentant prin procură pe O.F., soţul acesteia, s-a adresat cu mai multe plângeri penale Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi altor instituţii ale statului, reclamând faptul că mai mulţi judecători, procurori, executori judecătoreşti şi grefieri din judeţul Vâlcea au comis abuzuri şi falsuri în cercetarea şi soluţionarea unor cauze civile şi penale.
Urmare a acestor plângeri, au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti dosarele nr. 100/P/2002 şi nr. 3/P/2003, în care s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată.
Astfel, în dosarul nr. 100/P/2002 s-a dispus, prin Ordonanţa din 13 ianuarie 2003, neînceperea urmăririi penale privind pe magistraţii şi grefierii:
- M.V. – judecător Judecătoria Brezoi
- V.S. – judecător Tribunalul Vâlcea
- P.E. – judecător Judecătoria Brezoi
- T.D. – judecător Judecătoria Brezoi
- M.I. – procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea
- P.C. – grefier Judecătoria Brezoi
- P.M. – grefier Judecătoria Brezoi
Neînceperea urmăririi penale împotriva persoanelor menţionate s-a dispus pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 289 şi art. 264 C. pen.
Totodată, în acelaşi dosar nr. 100/P/2002, a mai fost cercetată şi L.M. – grefier la Judecătoria Brezoi care, prin ordonanţa sus-menţionată a fost scoasă de sub urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), aplicându-i-se sancţiunea amenzii cu caracter administrativ în sumă de 2.000.000 lei.
În ceea ce priveşte dosarul nr. 3/P/2003, acesta vizează pe judecătoarea G.A., fost judecător la Judecătoria Brezoi, judeţul Vâlcea, actualmente judecător la Judecătoria Curtea de Argeş, judeţul Argeş, care a fost cercetată pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), dispunându-se, prin rezoluţia din 21 februarie 2003, neînceperea urmăririi penale.
Împotriva soluţiei dată de procuror în dosarul nr. 100/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, petenta SC O. SRL Călimăneşti a făcut plângere în conformitate cu prevederile art. 278 şi urm. C. proc. pen., plângere care a fost înregistrată la nr. 1163/2003 şi a fost respinsă de către procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin rezoluţia din 16 decembrie 2003.
De asemenea, petenta SC O. SRL Călimăneşti a făcut plângere şi împotriva soluţiei dată de procuror în dosarul nr. 3/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, plângere înregistrată sub nr. 1201/2003 şi soluţionată prin rezoluţia procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin rezoluţia din 15 decembrie 2003.
După comunicarea soluţiei date în aceste plângeri de către procurorul ierarhic superior, petenta SC O. SRL Călimăneşti s-a adresat cu plângere împotriva soluţiei care a fost înaintată Curţii de Apel Piteşti spre competentă soluţionare, în conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 45/ F din 27 mai 2004, Curtea de Apel Piteşti a respins plângerea introdusă de SC O. SRL prin reprezentantul său O.F. împotriva ordonanţei din 13 ianuarie 2003 şi a rezoluţiei din 21 februarie 2003 date de procuror în dosarele nr. 100/P/2002, respectiv nr. 3/P/2003 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, menţinând soluţiile atacate.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut în esenţă următoarele:
În legătură cu soluţia pronunţată cu privire la persoanele, respectiv magistraţii şi grefierii vizaţi prin ordonanţa din 13 ianuarie 2003 în dosarul nr. 100/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, instanţa reţine:
În ceea ce priveşte pe judecătorul M.V.: analizând cele susţinute de petiţionar, se constată că în dosarul nr. 1749/2000 al Judecătoriei Brezoi şi în ordonanţa de adjudecare nr. 1830/2000 a Judecătoriei Brezoi, ambele cauze judecate de M.V., cauze privind executarea silită imobiliară în favoarea creditorului SC C. SRL şi în detrimentul debitorului SC O. SRL, reprezentat de către O.F., nu rezultă că magistratul a acţionat cu rea-intenţie de a prejudicia pe SC O. SRL, condiţie esenţială pentru realizarea elementelor constitutive ale infracţiunilor reclamate, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Eventualele erori, fie ele vizând greşita citare, emiterea certificatului de sarcini, menţionarea valorii bunului scos la vânzare, precum şi altele, pot fi asimilate unor greşeli de judecată, cenzurate în căile de atac care nu atrag răspunderea penală, nefiind dovedită reaua-credinţă a magistratului.
V.S. – judecător.
Se reţine că aspectele relevate de petiţionar, vizează, în principal, modul cum acesta a soluţionat dosarul nr. 270/1998 al Judecătoriei Brezoi, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 808 din 2 octombrie 1998, sau dosarul nr. 1383/C/2001, în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 698/2001 al Tribunalului Vâlcea; că în ansamblu, petentul critică cele menţionate în motivarea deciziei civile nr. 698/2001, susţinând că astfel de consemnări sunt nereale, mincinoase sau abuzive, punctând în acest sens „pasaje" din Decizia menţionată, ori astfel de „texte" desprinse din motivarea soluţiei pe care le invocă petentul ca fiind abuzive şi mincinoase, sunt aprecieri ale judecătorului exprimate în considerentele hotărârii care pot fi cenzurate numai prin căile de atac.
Cum reaua-credinţă a magistratului nu subzistă, în evaluarea diverselor situaţii de fapt ce au constituit temeiul pronunţării deciziei sus-menţionate, nu se poate reţine în sarcina sa infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
De altfel, se mai precizează că Decizia nr. 698/2001 a instanţei de recurs ce este criticată de petiţionar, este rezultatul deliberării a trei judecători ce compun instanţa de recurs, şi nu numai a judecătorului V.S., nefiind relevant faptul că acesta a redactat hotărârea.
Se reţine că cele susţinute de petiţionar, în legătură cu judecătoarea P.E., în sensul că deşi avea obligaţia să verifice ca judecător de serviciu de carte funciară actele întocmite de grefiera D.S.M., care l-au prejudiciat pe petiţionar, nu a făcut-o, astfel de fapte, chiar reale fiind, nu pot constitui infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece nu rezultă intenţia judecătoarei de a acţiona cu rea-credinţă în sensul de a-l prejudicia pe petiţionar, prin faptul că nu a controlat riguros actele întocmite de grefieră, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reclamate.
Nici în privinţa judecătoarei T.D., despre care petiţionarul susţine, în esenţă, printre altele, că a pronunţat 4 sentinţe greşite, favorizând familia M.C.D. – sentinţele civile nr. 737/1995, nr. 496/1997, nr. 397/1998, precum şi sentinţa civilă pronunţată în dosarul nr. 1571/2001, cea care a devenit proprietara imobilului în litigiu, în urma ordonanţei de adjudecare nr. 1830 din 29 decembrie 2000 a Judecătoriei Brezoi, se apreciază că nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 264 alin. (1) C. pen., atâta timp cât nu rezultă indubitabil într-o sesizare penală, că magistratul a defavorizat vădit, cu rea-intenţie, partea prin soluţia defavorabilă pe care a dat-o, situaţie în care s-ar putea pune în discuţie astfel de infracţiuni pe care le reclamă petentul.
În ceea ce priveşte procurorul M.I., despre care, conform criticilor expuse mai sus, petentul îl face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 289 C. pen. şi art. 264 alin. (1) C. pen., nu se poate reţine vreo infracţiune în sarcina acestuia.
Faptul că procurorul M.I. a supravegheat cercetarea penală efectuată de poliţie în dosarul penal privind pe învinuitul E.R., că nu a avut rol activ şi că a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică, ce a fost infirmată apoi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, nu poate constitui infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), sau prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), mai mult, infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., deoarece, ca şi judecătorul, procurorul poate greşi în instrumentarea unei cauze, greşeală ce poate fi îndreptată în urma plângerii efectuate de partea vătămată la procurorul ierarhic superior.
Numai dacă procurorul ar fi dovedit rea-credinţă în a prejudicia pe petiţionar, numai în această situaţie s-ar putea, eventual, antrena răspunderea procurorului pe cale penală.
Or, în situaţiile prezentate de petiţionar, vizând modul în care procurorul M.I. a instrumentat cauza, nu rezultă nicicând reaua-credinţă a acestuia, astfel că nu pot subzista elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
P.C. – grefier
Deşi grefiera P.C., din cadrul Judecătoriei Brezoi, a fost reclamată pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), şi complicitate prevăzută de art. 26, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constând în aceea că, în esenţă, a consemnat faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, deşi în realitate nu era legală, o atare situaţie, chiar dacă ar fi reală, nu-i poate fi imputată dacă nu se dovedeşte reaua-credinţă a acesteia.
Or, din probele administrate, nu rezultă o atare intenţie, astfel că P.C. nu poate răspunde penal pentru o atare faptă, cu atât mai mult, cu cât magistratul cu care a intrat în cauză, respectiv M.V., nu a săvârşit o astfel de faptă penală.
P.M. – grefier, este considerată vinovată de petiţionar pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 25 raportat la art. 291 C. pen. şi 26, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), susţinându-se că a fost instigată sau că a beneficiat de complicitatea executorului judecătoresc R.M., a grefierei L.M. şi a judecătorului M.V.
Ca situaţie de fapt se reţine, în esenţă, că aceasta a legalizat şi investit cu formulă definitivă şi executorie, în condiţii nelegale sentinţa civilă nr. 801/2000, opozabilă SC O. SRL
Curtea apreciază, în sensul că şi dacă o atare situaţie de fapt ar fi reală, nu se poate reţine în sarcina acesteia infracţiunile reclamate, deoarece nu subzistă reaua-credinţă a celei cercetate pentru a-l prejudicia pe petiţionar, şi, ca atare, nefiind întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii, nu se poate reţine o atare infracţiune în sarcina celei reclamate.
În ceea ce priveşte pe L.M., grefier la Judecătoria Brezoi, reclamată pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), având în vedere complicitatea numiţilor M.V., judecător, P.M., grefier, D.S.M., grefier, pe care petiţionarul o reclamă pentru că se face vinovată de consemnările false şi mincinoase pe care le-a efectuat în publicaţia de vânzare emisă la data de 20 noiembrie 2000, precum şi în încheierea din 16 noiembrie 2000, cât şi pentru necomunicarea publicaţiei de vânzare firmei O. SRL, se reţine că în privinţa acesteia Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin chiar ordonanţa atacată, respectiv ordonanţa din 13 ianuarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 100/P/2002, a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 2.000.000 lei, pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În ceea ce priveşte pe judecătoarea G.A., care a fost cercetată în dosarul nr. 3/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, se apreciază că nici în privinţa acesteia nu pot fi reţinute infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în sensul că în mod tendenţios, a consemnat sub semnătura sa în dosarul nr. 1866/2002, având ca obiect anularea certificatului de sarcini emis de grefiera D.S.M., că reprezentantul parchetului, în concluziile depuse în instanţă, a lăsat la aprecierea instanţei solicitarea datelor privind modul de soluţionare a unei plângeri penale, referitor la grefiera D.S.M., deşi în realitate procurorul a solicitat respingerea cererii.
S-a apreciat a fi o eroare în consemnarea încheierii sub semnătura magistratului, care a fost ulterior rectificată, fără a fi vorba de vreo intenţie de a prejudicia pe petent, sub acest aspect.
De asemenea, nu poate fi calificat ca şi infracţiune, faptul că G.A., în calitatea sa de judecător, a dispus suspendarea cauzei menţionate în baza art. 244 alin. (2) C. proc. civ., în vederea soluţionării definitive a plângerii împotriva soluţiei pronunţată în penal, în privinţa grefierei D.S.M., magistratul apreciind că aceasta este soluţia ce s-ar impune în speţă, chiar dacă ea ar fi susceptibilă de critici.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta SC O. SRL Călimăneşti, prin reprezentantul său, O.F.
În motivele scrise petentul a solicitat să se dispună casarea sentinţei penale nr. 45/ F din 27 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, să se admită plângerea formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., de SC O. SRL şi să se desfiinţeze soluţia adoptată prin ordonanţa din 13 ianuarie 2003 în dosarul nr. 100/P/2002, totodată să se desfiinţeze Rezoluţia din 21 februarie 2003 în dosarul nr. 3/P/2003, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi să se restituie dosarele procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale şi continuarea cercetărilor penale împotriva tuturor făptuitorilor ce se fac vinovaţi de abuz în serviciu, fals, complice, neglijenţă în serviciu şi trafic de influenţă.
Examinând cauza, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Petentul a formulat numeroase plângeri penale împotriva unor judecători şi grefieri de la instanţele de judecată din judeţul Vâlcea, a executorilor judecătoreşti, a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând modul în care s-au desfăşurat cercetările judecătoreşti de către judecătorii investiţi cu soluţionarea cauzelor, modul în care au fost respectate dispoziţiile legale de către judecători, de grefierii de şedinţă cât şi de procuror.
Din examinarea dosarului se constată că actele premergătoare efectuate de procuror pentru soluţionarea plângerilor formulate de petentă, au condus la concluzia că nu sunt întrunite elementele constitutive, nici sub aspectul laturii obiective şi nici sub aspectul celei subiective, ale infracţiunilor de care sunt învinuiţi de petentă, faptele relevate nefiind de natură penală.
Analizând soluţiile date de procuror pe cale ierarhică cât şi hotărârea dată de instanţa penală, Curtea constată că acestea sunt legale şi temeinice. Criticile privind aspectele de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârilor civile pronunţate şi care o nemulţumeşte pe petentă, puteau fi invocate pe căile ordinare şi extraordinare de atac, ele neputând antrena răspunderea penală a celor implicaţi în desfăşurarea actului de justiţie, atâta vreme cât nu s-a dovedit reaua credinţă sau intenţia.
Aşa fiind, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC O. SRL prin reprezentantul legal O.F. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 27 mai 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC O. SRL prin reprezentantul legal O.F. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 27 mai 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6833/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6842/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
