ICCJ. Decizia nr. 6833/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6833/2004
Dosar nr. 6144/2004
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 282 din 6 iulie 2004, Tribunalul Dâmboviţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu art. 181 C. pen., a achitat inculpatul G.G.C., pentru fapta prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen.
În baza art. 91 C. pen., a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a mustrării cu avertisment. De asemenea, a luat act că prejudiciul cauzat părţii civile S.C. D.S. S.A. Târgovişte, sector Pucioasa, jud. Dâmboviţa a fost recuperat, prin achitarea contravalorii gazelor consumate în sumă de 2.600.000 lei conform chitanţei ataşate la dosar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 21 ianuarie 2004, inculpatul G.G.C. a sustras gaze naturale din conducta aflată în locuinţă, prin montarea cu o zi înainte a unei instalaţii improvizate cu ajutorul unui instalator. În urma unei sesizări, la locuinţa inculpatului s-a deplasat pe 21 ianuarie 2004 o echipă a S.C. D.S. S.A. Bucureşti – S.N.G.N. Târgovişte, sector Pucioasa, care în prezenţa organului de poliţie a constatat că inculpatul încălzea cele două sobe din locuinţă cu gazele naturale sustrase prin folosirea instalaţiei improvizate, predându-se cu acea ocazie un mosor din ţeavă în formă de U în lungime de 25 cm.
S-a constatat că în data de 15 noiembrie 2002, urmare a neachitării facturii de gaze naturale s-a luat măsura ridicării contorului de gaze de la locuinţa inculpatului sigilându-se robineţii şi holenderul de la regulator, iar de atunci nu s-a mai făcut deschidere de consum.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, solicitând admiterea apelului potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei şi condamnarea inculpatului în baza art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 432 din 4 octombrie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi desfiinţat sentinţa penală nr. 282 din 6 iulie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa l-a condamnat pe inculpat în baza art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Instanţa de apel analizând cauza prin prisma criticilor formulate, a apreciat că în mod eronat s-a dispus achitarea inculpatului la fond, fapta acestuia fiind, prin modalitatea comiterii ei, un real pericol pentru el şi familia sa, existând posibilitatea producerii unei explozii. De asemenea şi privitor la cheltuielile judiciare inculpatul trebuia obligat la plata acestora.
De asemenea, Curtea de Apel a avut în vedere dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate de textul de lege, gradul de pericol social concret, dar şi faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie.
Împotriva deciziei de apel sus-menţionate inculpatul a declarat în termen legal recurs criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate solicitând casarea acesteia şi în rejudecare coborârea pedepsei sub minimul special raportat la prejudiciul modic şi recuperat în integralitate prin achitarea contravalorii gazelor folosite, precum şi la circumstanţele sale personale.
Recursul inculpatului este nefondat.
Curtea de Apel Ploieşti a reţinut în mod corect că prin montarea unei instalaţii improvizate în vederea sustragerii de gaze naturale inculpatul a pus în real pericol atât propria familie cât şi gospodăriile învecinate, prin posibilitatea producerii unei explozii. Mai mult chiar, faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru alte cinci fapte similare de furt calificat, denotă perseverenţa infracţională a acestuia, motiv pentru care reducerea pedepsei sub minimul special către minimul general care se justifică, pedeapsa fiind corect individualizată raportat la prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă urmează ca recursul inculpatului să se respingă cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G.C. împotriva deciziei penale nr. 432 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6780/2004. Penal. Art.192,193 c. pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6838/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
