ICCJ. Decizia nr. 712/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 712/2004
Dosar nr. 5738/2003
Şedinţa publică din 5 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 272 din 13 august 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul B.P. la 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 29 septembrie 2002, inculpatul fiind în stare de ebrietate a aplicat multiple lovituri cu pumnii şi picioarele victimei care era mama sa în vârstă de 77 ani şi cu care locuia, lovituri ce au determinat decesul acesteia.
Raportul de constatare medico-legală concluzionează că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unei insuficienţe respiratorii acute cauzate în urma unui traumatism toracic cu fractură de coloană vertebrală, fracturi costale, multiple rupturi ale plămânilor, hemotorax secundar, între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate directă.
Împotriva acestei sentinţe Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi inculpatul au declarat apel.
Prin Decizia nr. 405 din 11 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a respins apelul declarat de Ministerul Public şi a luat act că inculpatul şi l-a retras.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs, deoarece a considerat că hotărârile nu sunt temeinice, întrucât instanţele au aplicat o pedeapsă greşit individualizată care nu reflectă corect gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului.
În acest sens s-a susţinut că instanţele nu au dat eficienţă tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, reţinând la stabilirea şi aplicarea ei numai circumstanţele personale ale inculpatului şi anume lipsa antecedentelor penale, precum şi împrejurarea că a recunoscut şi regretat comiterea faptei.
Pentru aceste motive, procurorul a pus concluzii de admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, casarea hotărârilor şi majorarea pedepsei.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârile pronunţate de instanţe se constată că ele nu sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei, aceasta nereflectând corect gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului.
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţele vor ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele pedepselor, de gradul de pericol social al faptei săvârşite şi de persoana infractorului.
Sub aceste aspecte, este de menţionat că fapta comisă prezintă un grad sporit de pericol social determinat de caracterul calificat al infracţiunii, de vârsta victimei (77 ani), precum şi de modul de comitere a ei (aplicarea unor multiple lovituri cu şi de corpuri dure, doborârea victimei şi urcarea cu picioarele pe toracele acesteia).
Totodată, instanţele nu au apreciat la justa valoare persoana inculpatului, care la ancheta penală a negat comiterea faptei, anterior săvârşirii ei a avut o comportare necorespunzătoare faţă de victimă pe care o ameninţa, o bătea şi o trimitea la cerşit, după care îi lua banii să-şi procure băutură, iar din fişa de cazier judiciar rezultă că a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea de furt.
Faţă de cele menţionate mai sus, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi urmează să fie admis.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se deducă durata detenţiei.
Onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei nr. 405 din 11 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul B.P.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 272 din 13 august 2003 a Tribunalului Vaslui, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate pe care o majorează de la 15 ani la 17 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 30 septembrie 2002, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 709/2004. Penal. Legea nr.39/2003; art.289... | ICCJ. Decizia nr. 713/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
