ICCJ. Decizia nr. 713/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 713/2004
Dosar nr. 5504/2003
Şedinţa publică din 5 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 985 din 14 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 5525/2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul G.M. la două pedepse de câte 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 şi în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 29 august 2002 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit arestarea preventivă pe o durată de 30 de zile, de la 24 octombrie 2003 la 22 noiembrie 2003.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă G.H.
S-a luat act că partea vătămată G.G. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 5 milioane lei de la inculpat.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de judecată a reţinut că la data de 28 iulie 2002, în jurul orei 19,00, inculpatul a smuls de la gâtul persoanei vătămate G.H. un lănţişor din aur, cu care a reuşit să fugă de la locul faptei.
După depunerea plângerii penale, aceasta i-a recunoscut pe inculpat după fotografie şi din grup, recunoaştere făcută şi de martora E.E., care o însoţea pe partea vătămată în momentul comiterii actului de tâlhărie.
La data de 19 august 2002, inculpatul G.M. se afla în tramvaiul liniei 16 şi în apropierea unei staţii a smuls un lănţişor din aur de la gâtul persoanei vătămate G.G., după care a coborât la oprirea tramvaiului şi a dispărut.
Deşi inculpatul nu a recunoscut comiterea celor două infracţiuni, situaţia de fapt a fost stabilită pe baza plângerilor şi ale declaraţiilor părţii vătămate, a proceselor verbale de recunoaştere din grup şi a declaraţiilor martorilor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul G.M., pe care a criticat-o pentru netemeinicie, susţinând că pedepsele sunt prea aspre şi se impune reducerea lor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului constatând, că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt pe baza probelor administrate în cauză şi a aplicat pedepse just individualizate în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea pentru netemeinicie, sub aspectul pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă faţă de persoana sa şi de circumstanţele reale în care s-au consumat faptele.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1), pct. 14 C. proc. pen., cât şi în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, constată, în baza lucrărilor şi actelor dosarului, că recursul declarat este nefondat urmând a fi respins ca atare.
În acest sens, Curtea apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate şi la menţinerea ei, instanţele au luat în considerare în mod judicios toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că pedeapsa de 6 ani închisoare situată aproape de limita minimă prevăzută de textul incriminator este de natură a realiza funcţiile şi scopul sancţiunii penale aşa cum a fost el prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.
Ca urmare o reapreciere a cuantumului pedepsei aplicate nu se justifică atâta timp cât au fost avute în vedere şi evaluate corect de instanţe, pericolul social concret al faptelor comise, împrejurările în care s-au săvârşit acestea, dar şi persoana inculpatului, recidivist, cu o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi va deduce conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul arestării preventive din pedeapsa aplicată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei nr. 691 din 17 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 29 august 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 712/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 716/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
