ICCJ. Decizia nr. 709/2004. Penal. Legea nr.39/2003; art.289 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 709/2004
Dosar nr. 4997/2003
Şedinţa publică din 5 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 454 din 28 august 2003 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii M.L. şi B.J. la câte 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi la câte 5 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pentru ambele cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., iar pentru ultima şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dispunându-se să execute fiecare, pedeapsa cea mai grea de câte 3 ani închisoare, cu consecinţele prevăzute de art. 64 şi art. 71 C. pen.
Din pedepsele rezultante aplicate s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 16 martie 2003.
Totodată, prin aceiaşi sentinţă a fost condamnată inculpata A.A. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi la 4 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., dispunându-se ca executarea pedepsei celei mai grele de 2 ani şi 6 luni închisoare să fie suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen. şi cu obligaţia de a se supune unor măsuri concrete stabilite prin dispozitivul sentinţei.
În esenţă, s-a reţinut următoarele:
Inculpaţii, de comun acord, au iniţiat şi constituit un grup infracţional în scopul comiterii unor infracţiuni aducătoare de beneficii materiale.
În acest sens, în cursul lunilor iulie 2002 – martie 2003, cei 3 inculpaţi, au introdus în mod mincinos, în cuprinsul tichetelor de joc la pariurile sportive, elemente nereale (privind ora de întocmire; rezultatele corecte ale meciurilor, etc.).
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 244 din 23 octombrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor.
Prin recursurile declarate inculpaţii B.J. şi M.L. au solicitat, în principal, casarea hotărârilor atacate şi restituirea cauzei pentru refacerea şi completarea urmăririi penale, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, invocând neregularităţi ale urmăririi penale, lipsa unui interpret de limbă slovacă în prima parte a urmăririi penale, nerespectarea cererilor apărătorilor de a participa la administrarea probelor, încălcarea dispoziţiilor art. 263 C. proc. pen., privind sesizarea instanţei prin neindicarea concretă în rechizitor a tuturor actelor materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual; nestabilirea clară şi concretă a infracţiunilor, scop pentru care s-a constituit grupul infracţional; antepronunţarea instanţei prin încheierea din 5 februarie 2003; existenţa unor contradicţii între expozitivul şi dispozitivul sentinţei; omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra tuturor actelor materiale de fals intelectual reţinute în rechizitoriu, etc.
Inculpata A.A., prin recursul declarat, a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi în principal achitarea, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 şi reindividualizarea pedepsei.
Recursurile inculpaţilor, sunt fondate, dar, prioritar, pentru alte motive decât cele invocate.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Din examinarea textului de lege sus-menţionat rezultă, aşadar, că probele descoperite şi strânse în cursul urmăririi penale, fază nepublică şi auxiliară procesului penal, pot servi numai ca temei pentru trimiterea în judecată.
Pentru a constitui temeiul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti, probele descoperite şi strânse în cursul urmăririi penale pe baza cărora a fost sesizată instanţa, prin rechizitor, trebuie verificate în cursul cercetării judecătoreşti, prin administrarea lor în mod nemijlocit, în şedinţă publică, oral şi contradictoriu potrivit dispoziţiilor art. 287, art. 288, art. 289, art. 290 şi urm. C. proc. pen.
Numai după efectuarea unei asemenea verificări, printr-o cercetare judecătorească temeinică, cu respectarea celor 4 principii fundamentale ale fazei de judecată (nemijlocirii, oralităţii, publicităţii şi contradictorialităţii) şi după administrarea oricăror alte care vor apare necesare pentru stabilirea adevărului, instanţa îşi poate forma, motivat, convingerea cu privire la faptele şi vinovăţia persoanelor trimise în judecată şi în consecinţă, va putea pronunţa o hotărâre judecătorească temeinică şi legală.
Or, din examinarea lucrărilor efectuate de instanţă, rezultă următoarele:
- la termenul din 10 iulie 2003, în condiţiile în care traducătorul de limbă slovacă nu a fost prezent, s-a acceptat, greşit, traducerea dezbaterilor de către inculpata A.A.;
- la termenul din 5 august 2003, când s-a constatat din nou lipsa traducătorului de limbă slovacă, inculpata A.A. a invocat că nu mai este de acord să asigure traducerea „întrucât nu cunoaşte termenii juridici şi există posibilitatea de a fi înţeleasă greşit de cei 2 inculpaţi";
- la termenul din 8 august 2003, a fost examinată numai cererea de liberare pe cauţiune;
- la termenul din 21 august 2003, deşi cercetarea judecătorească nu se efectuase, iar reprezentantul parchetului a solicitat să se dispună citarea şi ascultarea martorilor arătaţi în rechizitor, instanţa a declarat, greşit, terminată cercetarea judecătorească şi contrar concluziilor procurorului de şedinţă, a dispus nejustificat disjungerea cauzei faţă de inculpatul S.I.
Ulterior, după ce a amânat pronunţarea, instanţa a pronunţat sentinţa de condamnare a celor 3 inculpaţi, menţinută de instanţa de apel prin respingerea apelului acestora.
Procedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre judecătorească de condamnare fără ca procesul penal să fi parcurs faza cercetării judecătoreşti, cu încălcarea dispoziţiilor art. 287, art. 288, art. 289, art. 290 şi urm. C. proc. pen., nelegalitate neobservată de către instanţa apel, astfel că, recursurile urmează a fi admise, ambele hotărâri casate şi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Evident că, instanţa care va judeca cauza va trebui să aibă în vedere şi celelalte aspecte invocate de recurenţi şi după verificarea lor să se pronunţe, în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.L., B.J. şi A.A. împotriva deciziei penale nr. 244 din 23 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 454 din 28 august 2003 a Tribunalului Cluj şi trimite cauza, spre rejudecare, la instanţa de fond, Tribunalul Cluj.
Menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor M.L. şi B.J.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei Avram Ana, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă slovacă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 708/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 712/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
