ICCJ. Decizia nr. 736/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 736/2004
Dosar nr. 5616/2003
Şedinţa publică din 6 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 378 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Brăila a fost condamnat inculpatul B.C. la 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la pedeapsa anterioară de 4 ani şi 6 luni închisoare (sentinţa penală nr. 67/1999) şi s-a dispus contopirea restului de 687 zile, neexecutat, în pedeapsa de 9 ani închisoare, care a fost sporită la 10 ani închisoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în ziua de 7 februarie 2003, inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice într-un local, rămânând fără bani, s-a dus la fratele său B.G. care locuieşte în apropiere. A găsit-o acasă doar pe cumnata sa, partea vătămată B.A., pe care prin violenţă şi ameninţare cu un cuţit, a obligat-o să-i dea verigheta de la mână.
În aceeaşi zi a amanetat verigheta contra sumei de 440.000 lei.
Apelul declarat în cauză de inculpat a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 670 din 20 noiembrie 2003.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs şi a solicitat, în principal, achitarea sa susţinând că victima i-a dat de bună voie verigheta, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de apel a reţinut corect pe baza probelor administrate în cauză că la 7 februarie 2003, inculpatul prin violenţă şi ameninţare, a deposedat pe partea vătămată B.A. de o verighetă.
Săvârşirea faptei de către inculpat rezultă din declaraţiile constante ale părţii vătămate, din declaraţiile martorei C.E. şi raportul de constatare medico-legală în care se arată că partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat îngrijiri medicale timp de 1-2 zile. Aceste probe se coroborează cu declaraţiile date de inculpat în faza de urmărire penală, în prezenţa apărătorului său, unele scrise personal, în care acesta recunoaşte în totalitate fapta de care este acuzat, declaraţii pe care nu le mai menţine în faţa instanţei, în mod cu totul nejustificat.
La aplicarea pedepsei se constată, de asemenea, că s-au respectat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de situaţia personală a inculpatului, de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, cât şi al făptuitorului care a mai suferit anterior alte cinci condamnări pentru infracţiuni de furt şi tâlhărie, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie.
În consecinţă, urmează ca recursul inculpatului să se respingă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 670/ A din 20 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2003 la 6 februarie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 735/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 737/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs → |
|---|
