ICCJ. Decizia nr. 737/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 737/2004
Dosar nr. 5566/2003
Şedinţa publică din 6 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 272 din 24 septembrie 2003, Tribunalul Suceava, a condamnat pe inculpaţii:
- B.P.T. la 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. şi
- B.F. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de omor preventiv ale art. 26, raportat la art. 20 şi art. 174, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
S-a dispus aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, inculpatul B.F. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente C. şi O.B., să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Suceava, suma de 2.019.000 lei despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate V.I., cu dobânda legală de la data rămânerii definitivă a hotărârii şi până la lichidarea delictului.
A fost obligat fiecare inculpat, cel de al doilea în solidar cu părţile responsabile civilmente sus-arătate, să plătească statului, câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 11 februarie 2000, inculpatul B.P.T., care era însoţit de o fată, văzându-l pe V.I., ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, i-a cerut acestuia o ţigară şi întrucât a fost refuzat, l-a ameninţat cu cuţitul.
Speriată, partea vătămată s-a refugiat în scara unui bloc de locuinţe, dar a fost urmărită de agresor şi de alţi tineri, încunoştinţaţi despre conflict, printre care şi de inculpatul B.F.
Acesta din urmă, ajungând pe V.I., după ce trecuse de primul etaj, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnul în faţă, doborându-l pe scară, după care inculpatul B.P.T. l-a lovit cu picioarele la faţă şi apoi cu cuţitul în spate.
Potrivit concluziilor raportului de medicină legală traumatologică, partea vătămată V.I. a suferit o plagă penetrantă, toracică cu pneumotorax masiv drept, amfizem subcutanat, precum şi fractura oaselor nazale, menţionându-se că plaga toracică s-a putut produce prin lovire activă cu corp înţepător-tăietor, iar fractura oaselor nazale, prin lovire, cu sau de corp dur şi că plaga toracică a fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei şi au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale, iar fractura oaselor nazale 16-18 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată a primit de la inculpatul B.P.T., suma de 1.000 mărci germane, cu titlu de despăgubiri şi nu a mai formulat pretenţii civile.
Ambii inculpaţi au declarat apel împotriva sentinţei, susţinându-se de către inculpatul B.P.T. că nu sunt probe doveditoare a vinovăţiei sale, solicitând să fie achitat sau să se restituie cauza la procuror, pentru completarea urmăririi penale, iar inculpatul B.F. să se schimbe încadrarea juridică a faptei sale în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi să se înceteze procesul penal, întrucât partea vătămată a declarat că nu mai are nici o pretenţie împotriva inculpaţilor.
Prin Decizia penală nr. 339 din 24 noiembrie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi şi l-a obligat pe inculpatul B.F. să plătească statului, suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare şi pe inculpatul B.P.T. să plătească statului, cu aceeaşi titlu, suma de 900.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu pentru avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs ambii inculpaţi, reiterând motivele formulate la instanţa de apel.
Astfel, inculpatul B.P.T. a susţinut că nu sunt probe din care să rezulte că el a avut asupra sa cuţit şi că a lovit cu acesta partea vătămată, solicitând să se pronunţe achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, să se restituie cauza la parchet pentru completarea urmăririi penale şi aflarea adevărului.
Critica este nefondată.
Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.P.T. prin coroborarea declaraţiei părţii vătămate V.I. cu actele medico-legale şi declaraţiile martorului I.C.V., ale complicelui B.F. şi ale inculpatului B.P.T.
Astfel, este de menţionat că martorul sus-arătat, a declarat că l-a văzut pe inculpatul B.P.T. când ieşea din scara unui bloc şi l-a auzit spunând „l-am făcut pe fraier", desigur referindu-se la agresiunea împotriva părţii vătămate, că inculpatul B.F. a declarat că inculpatul B.P.T. a lovit partea vătămată, căzută pe scară, cu picioarele la faţă, apoi cu cuţitul în spate, iar însuşi inculpatul B.P.T. a recunoscut că a avut asupra sa un cuţit pe care l-a ţinut la vedere şi se juca cu el, precum şi că a avut un conflict cu partea vătămată.
Nu se impune restituirea dosarului la parchet, pentru completarea urmăririi penale, întrucât situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite, iar pe de altă parte, din dezbateri nu a reuşit necesitatea administrării unor noi probe şi nici nu s-a precizat de recurent ce probe ar mai trebui să fie administrate în cauză.
Inculpatul B.F. a susţinut că fapta sa a fost caracterizată greşit complicitate la tentativă la infracţiunea de omor, căci el nu a observat că inculpatul B.P.T. era înarmat cu un cuţit şi ar fi putut comite un omor, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi încetarea procesului penal.
Susţinerea acestuia, în sensul că nu a observat la inculpatul B.P.T. că avea cuţit, este infirmată de însăşi declaraţia sa dată la procuror, în prezenţa apărătorilor, menţinută la instanţă, în care a arătat că atunci când l-a depăşit pe inculpatul B.P.T., a observat la acesta un cuţit în mână.
În aceste condiţii, fapta inculpatului B.F., care a lovit partea vătămată, urmărită de inculpatul B.P.T. înarmat cu cuţit, a constituit evident un act de ajutor.
Totodată, el a realizat rezultatul socialmente periculos şi că inculpatul B.P.T. ar putea uza de cuţit, în final acceptând acest rezultat.
Ca urmare, fapta a fost încadrată corect în art. 26, raportat la art. 20 şi art. 174 C. pen.
Criticile formulate fiind nefondate şi cum din oficiu nu se constată motive care ar putea fi invocate în cauză, recursurile urmează a fi respinse ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului B.P.T. urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.F. şi B.P.T. împotriva deciziei penale nr. 339 din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul inculpat B.P.T. să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat B.F. să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 736/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 738/2004. Penal. Art.211 alin.1 c.pen. Recurs... → |
|---|
