ICCJ. Decizia nr. 735/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 735/2004
Dosar nr. 5127/2003
Şedinţa publică din 6 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 479 din 4 septembrie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul M.M.S. la:
- câte un an închisoare, pentru săvârşirea a opt infracţiuni de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 33 C. pen., în dauna părţilor vătămate G.M., C.V.C., T.I., R.M., R.P., G.M., G.I., T.S.B., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de corupţie sexuală în formă continuată, prevăzută de art. 202 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin O.U. nr. 18/2003 s-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1) şi (13) C. pen., sunt graţiate.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul A.M.M.S. a fost achitat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., în dauna părţii vătămate F.L.
Acelaşi inculpat a fost condamnat la 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în dauna părţii vătămate P.A.
S-au interzis inculpatului dreptului prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului cu o durată de 30 zile începând cu data de 4 septembrie 2003 până la 3 octombrie 2003.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv din 2 decembrie 2002 la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale după cum urmează:
- 10.000.000 lei în favoarea părţii civile G.I.;
- 10.000.000 lei în favoarea părţii civile C.V.C.;
- 6.000.000 lei în favoarea părţii civile T.I.;
- 15.000.000 lei în favoarea părţii civile R.P.
- 10.000.000 lei în favoarea părţii civile G.M..
S-a constatat că părţile vătămate G.M., R.M., P.A., T.S.B. şi F.L. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din 19 decembrie 2002, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală prevăzută de art. 2002 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi trimiterea în judecată a inculpatului A.M.M.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. şi corupţie sexuală prevăzută de art. 202 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că în vara anului 2001, prin ameninţare şi violenţă, l-a obligat pe partea vătămată P.A. în vârstă de 14 ani, să întreţină raport sexual oral.
De asemenea, s-a reţinut că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 1999 – 2002, a săvârşit acte cu caracter obscen în prezenţa sau asupra minorilor F.L., G.M., C.V.C., T.I., R.M., R.P., G.M.O., G.I.C., T.S.B.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
În cauză s-au constituit părţii civile, minorii G.I., C.V.C., G.M. cu câte 10 milioane lei daune morale, T.I. cu suma de 6 milioane lei şi R.P. cu suma de 15 milioane lei.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul A.M.M.S., în vârstă de 54 de ani este divorţat de mai mulţi ani şi locuieşte singur într-un apartament din Cluj-Napoca, str. Izlazului. Acesta a fost angajat la un magazin specializat în vânzarea unor animale de companie şi creştea astfel de animale şi la domiciliu, în timp ce lucra la magazin, inculpatul a cunoscut mai mulţi tineri şi copii.
Astfel, în cursul anului 1995, inculpatul l-a cunoscut pe partea vătămată F.L., iar în cursul anului 2000, pe martorul P.A. şi pe partea vătămată G.M. Iniţial inculpatul le-a solicitat martorului şi părţii vătămate G.M. să îi aducă săptămânal saci cu talaş pentru animale, în schimbul cărora aceştia primeau diverse sume de bani. După mai multe vizite, inculpatul a început să le facă avansuri cu caracter sexual, să îi pipăie în zona organelor sexuale şi să le propună să facă baie împreună şi să întreţină relaţii sexuale. Astfel, potrivit declaraţiei părţii vătămate F.L., în cursul anului 2000, în timp ce se afla în magazinul la care lucra inculpatul, acesta şi-a scos penisul din pantaloni şi i-a cerut să întreţină relaţii sexuale orale, însă partea vătămată nu a fost de acord.
De asemenea, în cursul lunii februarie 2002, în timp ce partea vătămată G.M. se afla în magazin, inculpatul i-a şoptit cuvinte cu caracter obscen şi i-a propus să întreţină relaţii sexuale fiind însă refuzat. Declaraţiile celor două părţi vătămate sunt susţinute şi de declaraţiile martorului P.A., la acea dată în vârstă de 18 ani, care a precizat că inculpatul i-a făcut astfel de propuneri de a întreţine relaţii sexuale în repetate rânduri.
Părţile vătămate F.L. şi G.M. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
În toamna anului 2001, martorul P.A., însoţit de partea vătămată F.L. şi partea vătămată P.A., s-au deplasat la domiciliul inculpatului, întrucât martorul P.A. şi partea vătămată F.L. s-au deplasat după mâncare la un magazin din apropiere, profitând de faptul că a rămas singur împreună cu partea vătămată P.A., în vârstă de 14 ani, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, l-a determinat să se dezbrace şi a întreţinut relaţii sexuale orale cu acesta. Partea vătămată a precizat că nu a fost de acord însă nu s-a putut apăra de inculpat. La scurt timp după consumarea actului sexual, martorul şi partea vătămată F.L. s-au întors, sesizând că partea era în stare de puternică tulburare, iar după părăsirea locuinţei partea vătămată le-a relatat celor doi că a fost obligat să întreţină raport sexual oral cu inculpatul.
În cauză a fost efectuată o evaluare psihologică a părţii vătămate P.A. concluzionându-se, în ceea ce priveşte caracterul veridic al celor reclamante de victimă că acesta se susţine prin faptul că este capabil să relateze actul sexual în mod coerent şi logic, cu detalii realistice, descrierea fiind însoţită de expresii ale feţei şi reacţii vegetative, roşeaţă, tremur, caracteristice unor evenimente neplăcute. Fiind un eveniment singular, petrecut cu mult timp în urmă, nu se evidenţiază simptome de stres postraumatic.
Partea vătămată P.A. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În cursul lunii noiembrie – decembrie 2001, partea vătămată C.V.C., împreună cu martorii M.A.C. şi D.C.A. l-au cunoscut pe inculpat într-un parc din apropierea locuinţei acestuia. După ce inculpatul i-a invitat la locuinţa sa pentru a vedea animalele pe care le creştea, iar partea vătămată şi martorii au acceptat, în timp ce se aflau în locuinţă, inculpatul i-a pipăit pe partea vătămată C.V.C. şi pe martorul D.C. în zona organelor genitale, aceştia părăsind imediat locuinţa.
Partea vătămată C.V.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10 milioane lei.
În cursul anului 2001, partea vătămată T.I. s-a deplasat la domiciliul inculpatului, fiind vecin cu acesta. Este de menţionat că partea vătămată fusese şi anterior în locuinţa inculpatului însoţit de mama şi de sora sa pentru a achiziţiona peşti. După ce a ajuns în locuinţa inculpatului, acesta i-a propus părţii vătămate să doarmă împreună încă partea vătămată, speriat de propunerea inculpatului şi profitând de absenţa acestuia din încăpere, a părăsit locuinţa relatându-i mamei sale cele întâmplate.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6 milioane lei.
Părţile vătămate R.M. şi R.P. l-au cunoscut pe inculpat la magazinul la care lucra, magazin la care părţile vătămate se deplasau pentru a achiziţiona animale. Ulterior, părţile vătămate s-au deplasat împreună şi la domiciliu inculpatului, iar cu prilejul uneia dintre vizite, inculpatul a exercitat acte cu caracter obscen asupra celor doi minori. Speriaţi de cele petrecute, cei doi minori au încetat să-l mai viziteze pe inculpat.
Partea vătămată R.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar partea vătămată R.P. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 15 milioane lei daune morale.
În cursul anului 2002, partea vătămată G.M.O. în vârstă de 17 ani suferind de epilepsie şi retard psihic uşor, l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul unei persoane al cărui nume nu şi-l aminteşte. Partea vătămată a frecventat locuinţa inculpatului, iar cu prilejul unei vizite pe care a făcut-o în cursul lunii noiembrie 2002, inculpatul a exercitat acte cu caracter obscen asupra părţii vătămate. De asemenea, în data de 2 decembrie 2002, partea vătămată se afla la domiciliul inculpatului, când acesta a fost căutat de organele de poliţie pentru a fi audiat în prezenta cauză astfel că, atunci când a părăsit locuinţa inculpatului a fost condus la sediul poliţiei pentru a fi audiat.
Partea vătămată G.M.O. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10 milioane lei daune morale.
În cursul anilor 1996 – 1997, partea vătămată G.I.C. l-a cunoscut pe inculpat, frecventând locuinţa acestuia însoţit de martorul C.A. ori de D.H. Cu prilejul uneia din vizitele făcute de partea vătămată la domiciliul inculpatului, acesta i-a arătat părţii vătămate mai multe reviste porno după care, a încercat să-l determine să întreţină raporturi sexuale orale. Partea vătămată a refuzat şi, însoţit de martorul D.H. a părăsit locuinţa inculpatului pe care a încetat să o mai frecventeze.
Partea vătămată G.I.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10 milioane lei.
În cursul anului 1998, partea vătămată T.S.B. s-a deplasat la domiciliu inculpatului însoţit de martorii B.R., S.C. şi S.C., în prezenţa şi asupra părţii vătămate minore, inculpatul a exercitat acte cu caracter obscen, astfel cum rezultă din declaraţia părţii vătămate în cursul urmăririi penale. De asemenea, în cursul urmăririi penale partea vătămată a fost supusă unei evaluări psihologice concluzionându-se că partea vătămată suferă de tulburări ale percepţiei privind rolurile sexuale, dispoziţie disforică, într-o versiune cu tendinţă de izolare, semne specifice persoanelor ce au suferit un abuz sexual.
Starea de fapt expusă rezultă din plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate audiate în cauză, declaraţiile martorilor, proces-verbal de cercetare la faţa locului, rapoartele de examinare psihologică.
Inculpatul, audiat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii a precizat că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, precizând că faptele reţinute în cuprinsul actului de sesizare al instanţei nu există, în consecinţă, inculpatul, prin apărătorii săi a solicitat achitarea sa de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen., şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, pedeapsă a cărei graţiere să fie constatată în baza Legii nr. 543/2002, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., în principal s-a solicitat achitarea fundamentată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu excepţia infracţiunii reţinute ca fiind săvârşită în dauna părţii vătămate F.L. unde s-a susţinut că temeiul achitării îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar s-a solicitat condamnarea la o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, iar ulterior să se constate că aceasta este graţiată în baza Legii nr. 543/2002.
Instanţa a reţinut însă că ansamblul probelor administrate în cauză respectiv declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi şi rapoartele de evaluare psihologică infirmă susţinerile făcute în apărare, în sensul că în cauză se impune o soluţie de achitare fundamentată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sub aspectul infracţiunilor prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. şi art. 201 C. pen.
În cauză s-a solicitat de către inculpat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen., însă instanţa a apreciat că pe baza probelor administrate în cauză şi din interpretarea textelor legale în materie nu se impune o atare soluţie. Astfel, sub aspectul laturii obiective infracţiunea de viol presupune înainte de toate, un act sexual de orice natură, practic fiind incluse orice manifestare care au ca scop satisfacerea apetitului sexual. Mai mult, actul sexual trebuie realizat prin constrângerea sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, fiind încălcate astfel libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei. Ori, raportat la vârsta părţii vătămate la data consumării actului sexual, la experienţa acesteia nu se poate considera că aceasta şi-a exprimat în mod liber voinţa consimţind la practicarea unor acte sexuale.
De asemenea, instanţa a pus în discuţie eventualitatea schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în nouă infracţiuni prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 33 C. pen., întrucât nu se poate discuta despre existenţa unei unice rezoluţii infracţionale în baza căreia inculpatul a acţionat.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social al infracţiunilor, dar şi persoana inculpatului, apreciind că o pedeapsă de câte un an închisoare va fi de natură să asigure reeducarea inculpatului.
În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin OUG nr. 18/2003 instanţa a constatat că pedepsele aplicate sunt graţiate.
În ceea ce priveşte infracţiunea reţinută ca fiind săvârşită în dauna părţii vătămate F.L., instanţa a reţinut că partea vătămată, născută la 26 octombrie 1979 era majoră la data săvârşirii faptei, lipsind astfel din elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 202 C. pen., şi anume latura obiectivă, întrucât infracţiunea se realizează, sub aceste aspecte, prin săvârşirea unor acte cu caracter obscen asupra sau în prezenţa unui minor, în consecinţă, instanţa a apreciat că în cauză se impune achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii în dauna părţii F.L., soluţie fundamentată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, de la 10 la 20 de ani, la gravitatea infracţiunii săvârşite, precum şi la persoana inculpatului instanţa s-a orientat spre limita minimă prevăzută de lege, apreciind că o pedeapsă de 10 ani închisoare cu executare în regim de detenţie şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi e) C. pen., va fi de natură să asigure reeducarea inculpatului.
În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa a reţinut că s-au constituit părţi civile în cauză părţile vătămate G.I., C.V.C., T.I., R.P. şi G.M. Având în vedere că prin faptele inculpatului părţile vătămate au suferit un prejudiciu susceptibil de a fi reparat sub forma acordării daunelor morale, instanţa a admis cererea formulată şi l-a obligat pe inculpat la plata daunelor morale în sumă de 10 milioane lei în favoarea părţilor civile G.I., C.V.C., G.M., 15 milioane lei în favoarea părţii civile R.P. şi 6 milioane lei în favoarea părţii civile T.I.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat apel inculpatul solicitând desfiinţarea sentinţei penale atacate ca fiind nelegală şi netemeinică, cerând schimbarea calificării juridice din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracţiunea de perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen. Apoi a solicitat achitarea în principal, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul şi apoi constatarea graţierii acesteia.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală nr. 245 din 23 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.M.M.S. deţinut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinţei penale nr. 479 din 4 septembrie 2003 a Tribunalului Cluj.
S-a menţinut starea de arest şi a prelungit-o cu 30 zile.
S-a dedus timpul arestării preventive de la 2 decembrie 2002 la zi.
Inculpatul nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal a declarat recursul de faţă şi prin care a reluat toate motivele invocate în apel.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul administrat de la urmărirea penală, precum şi cel din timpul anchetei judecătoreşti, Curtea reţine că a fost evaluat corect, iar situaţia de fapt corespunde activităţii infracţionale efectiv desfăşurată de făptuitor pe parcursul mai multor ani de zile.
Astfel instanţa de fond a ajuns să constate că, trimiterea în judecată a inculpatului numai pentru infracţiunea comisă în dauna părţii vătămate F.L., s-a făcut eronat, motiv pentru care a şi fost achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., lipsind unul din elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 202 C. pen.
În consecinţă, despre această infracţiune nu se mai poate discuta şi nici nu există temeiuri nici în fapt şi nici în drept, pentru a se putea primi restul apărărilor recurentului cu privire la celelalte opt părţi vătămate, copii minori.
Cum, faptele abominabile săvârşite faţă de cei opt minori, în parte şi indirect recunoscute şi de inculpat şi care încă de prin anii 1995 – 1996 era cunoscut cu un comportament sexual deviat, în sensul săvârşirii de perversiuni sexuale asupra minorilor, cererile de achitare şi de schimbarea încadrării juridice formulată de către recurent, urmează a fi înlăturate ca lipsite de orice temei.
Rapoartele de evaluare psihologică făcute asupra făptuitorului sunt alte probe ce nu pot fi omise şi prin coroborarea acestora cu declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor audiaţi, conduc la aceeaşi concluzie şi anume, de înlăturare a apărărilor inculpatului, nesusţinute fiind de probe, iar vinovăţia penală a acestuia a fost stabilită fără dubii pentru infracţiunile reţinute.
Pentru aceleaşi considerente şi motivul formulat în subsidiar şi care vizează reducerea pedepselor, urmează a fi respins ca nefondat.
Sancţiunea penală finală şi pe care o are de executat (după aplicarea Legii de graţierii nr. 543/2002, cu modificarea adusă prin O.U. nr. 18/2003) de 10 ani închisoare, nu poate fi apreciată ca excesivă, faţă de cele analizate, precum şi în raport de pericolul social sporit ce-l reprezintă făptuitorul.
În consecinţă, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M.M.S. împotriva deciziei penale nr. 245 din 23 octombrie2003 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 decembrie 2002 la 6 februarie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 718/2004. Penal. Legeanr.56/1992. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 736/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
