ICCJ. Decizia nr. 742/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 742/2004

Dosar nr. 4640/2003

Şedinţa publică din 6 februarie 2004

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 538 din 25 septembrie 2003, Tribunalul Galaţi a condamnat, printre alţii, pe inculpatul P.D. zis B. la 5 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), c), d) şi e) C. pen., în urma schimbării încadrării juridice din infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.

Inculpatul a fost obligat, în solidar cu coinculpaţii R.I. şi A.I., condamnaţi în aceeaşi cauză, să plătească părţii civile F.D.O. despăgubiri în sumă de 3 milioane lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în seara zilei de 6 martie 2002, inculpaţii R.I., A.I. şi P.D., precum şi partea vătămată F.D.O. consumau băuturi alcoolice într-un bar din comuna Sendreni, judeţul Galaţi. În jurul orei 22,30, când F.D. a plecat, inculpaţii, la propunerea lui R.I., s-au înţeles să-i sustragă haina de piele cu care era îmbrăcat, profitând de starea de ebrietate în care se afla acesta. L-au urmărit toţi trei, după ce şi-au acoperit feţele cu tricourile şi în momentul în care s-au apropiat de F.D., inculpatul R.I. l-a prins de gât, l-a trântit la pământ şi i-a luat haina. Au plecat apoi în comuna Barboşi unde au vândut haina cu 1.500.000 lei, bani pe care i-au cheltuit în cursul acelei nopţi circulând cu un taximetru condus de martorul R.I.

Apelul declarat de inculpatul P.D. a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 538 din 25 septembrie 2003.

Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs numai inculpatul P.D. Recurentul nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine recursul, iar apărătorul său a solicitat casarea hotărârii atacate şi reducerea pedepsei aplicate ţinându-se seama în mai mare măsură de contribuţia redusă a acestuia la săvârşirea faptei.

Recursul nu este fondat.

Examinându-se actele dosarului se constată că Decizia curţii de apel a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legii şi se întemeiază pe stabilirea corectă a faptei reţinute în sarcina inculpatului.

La aplicarea pedepsei de 5 ani închisoare, situată la limita minimă prevăzută de lege, s-au respectat criteriile de individualizare menţionate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama pe de o parte, de situaţia personală a inculpatului care nu are antecedente penale, iar pe de altă parte, de împrejurările concrete în care a săvârşit fapta. Aşa cum corect au reţinut instanţele, inculpatul P.D. împreună cu coinculpatul A.I., deşi ei nu au violentat victima, au urmărit-o, iar când R.I. a deposedat-o de haină, ei se aflau pe cealaltă parte a şoselei asigurând paza şi fiind gata să intervină în sprijinul lui R.I. în caz de nevoie în tot acest timp cei doi complici şi-au acoperit feţele pentru a nu fi recunoscuţi şi pentru a accentua starea de insecuritate a victimei.

Fapta comisă de inculpat prezintă un ridicat grad de pericol social faţă de care nu este cazul să se micşoreze cuantumul pedepsei stabilite, care potrivit art. 52 C. pen., trebuie să asigure reeducarea făptuitorului şi prevenirea comiterii altei infracţiuni.

În consecinţă, urmează să se respingă recursul, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 538/ A din 25 septembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 742/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs