ICCJ. Decizia nr. 746/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 746/2004
Dosar nr. 1878/2003
Şedinţa publică din 6 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 280 din 16 decembrie 2002 Tribunalul Suceava a condamnat-o pe inculpata B.O. la:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, dispunându-se executarea celei mai grele, de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei, stabilindu-se totodată, conform art. 82 C. pen., termenul de încercare de 4 ani.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 210.394.416 lei, cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă C.M.M. B. Fălticeni.
S-au anulat actele false, s-a menţinut sechestrul asigurător aplicat asupra bunurilor proprietatea inculpatei, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că inculpata având calitatea de preşedinte şi administrator al C.M.M. B. Fălticeni, în perioada mai 1998 – noiembrie 1999, prin întocmirea unor facturi şi chitanţe false, ori prin omiterea înregistrării lor în contabilitate şi-a însuşit în interes personal suma de 122.981.166 lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost stabilite pe baza notelor de constatare, facturilor şi chitanţelor false, depoziţiilor martorilor şi concluziilor expertizei contabile, coroborate cu recunoaşterea inculpatei. Cuantumul despăgubirilor civile s-a calculat în raport de rata inflaţiei, la suma de 210.394.416 lei, respingându-se cererea inculpatei, privind diminuarea acestuia cu suma de 75.907.007 lei, reprezentând cheltuieli de transport şi salariul restant neachitat, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru compensarea sumelor.
Apelul declarat de inculpată împotriva acestei sentinţe a fost admis, prin Decizia penală nr. 83 din 17 martie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, care a desfiinţat-o parţial, în sensul schimbării încadrării juridice a infracţiunilor de fals şi uz de fals, prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) În temeiul acestui text inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă de 10 luni închisoare, care a fost contopită cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, menţinându-se modalitatea de executare a pedepsei rezultante, în condiţiile art. 81 C. pen., ca şi celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Instanţa de apel a reţinut că infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 C. pen., a fost stabilită corect prin sentinţa primei instanţe, atâta timp cât, din probele administrate s-a dovedit că pe lângă funcţiile de preşedinte şi administrator, inculpata ţinea şi evidenţa contabilă şi gestiona sumele din casierie.
Referitor la infracţiunile de fals şi uz de fals, întrucât înscrisurile falsificate erau sub semnătură privată şi nu înscrisuri oficiale, curtea de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor respective, în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă care absoarbe şi folosirea lor de către făptuitor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata criticând-o numai sub aspectul menţinerii dispoziţiilor civile ale sentinţei instanţei de fond.
Astfel, inculpata a solicitat casarea ambelor hotărâri şi reducerea cuantumului despăgubirilor civile cu suma de 75.907.007 lei, reprezentând contravaloarea unor maşini de cusut achiziţionate fără acte, a unor cheltuieli de transport şi a salariilor neridicate pe o perioadă de timp.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, în raport de probele administrate şi de motivele de recurs, analizând totodată respectivele hotărâri şi sub aspectul cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat.
Folosindu-se de întocmirea unor chitanţe şi facturi false, ori omiţând să înregistreze în contabilitate alte facturi, inculpata şi-a însuşit, suma de 122.981.166 lei, pe care a folosit-o în interes personal. Ea a recunoscut parţial însuşirea respectivei sume, invocând că o parte i-ar fi fost sustrasă cu ocazia unei deplasări în Bucureşti, fără însă a proba această afirmaţie.
Faptul că după ce a încasat suma de 129.159.766 lei de la trei firme nu a contabilizat-o, ci a folosit-o în interes personal, iar pentru acoperirea fraudei a falsificat mai multe chitanţe şi facturi, atrage răspunderea civilă a inculpatei, alături de cea penală.
Compensarea pagubei cu diferite sume pretins cheltuite de inculpată în interesul societăţii, ori cu salariile neridicate nu poate opera, neavând legătură de cauzalitate.
Eventualele pretenţii civile ale inculpatei cu privire la drepturile salariale ori plata unor cheltuieli, poate forma obiectul unei acţiuni civile separate.
Aşa fiind, recursul inculpatei urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.O., împotriva deciziei penale nr. 83 din 17 martie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 745/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 747/2004. Penal. 215 alin.5 c.pen. Recurs → |
|---|
