ICCJ. Decizia nr. 755/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 755/2004

Dosar nr. 5519/2003

Şedinţa publică din 6 februarie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 871 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de C.N.C. împotriva sentinţei penale nr. 242 din 6 iulie 1998 a Tribunalului Prahova, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals, prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) şi, respectiv, de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Instanţa a reţinut în motivarea sentinţei că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 15 C. pen., invocate de condamnatul contestator.

Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 678 din 12 noiembrie 2003.

Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs, solicitând admiterea contestaţiei şi reducerea pedepsei de 11 ani închisoare, ca urmare a modificării art. 146 C. proc. pen., prin OUG nr. 207/2000.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 15 alin. (1) C. pen., invocat de condamnat în motivarea contestaţiei la executare, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară şi sunt îndeplinite toate celelalte condiţii prevăzute de acest text de lege, se poate dispune fie menţinerea pedepsei fie reducerea pedepsei.

În cauză, se constată că C.N.C. a fost condamnat în anul 1998 la 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate mai sus, pedeapsa fiind stabilită în limitele prevăzute de lege la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Modificarea art. 146 C. pen., în sensul raportării definirii noţiunii de consecinţe deosebit de grave la o pagubă mai mare de 2.000.000.000 lei, a condus la modificarea implicită a conţinutului infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (5) C. pen., dar nu şi a pedepsei prevăzute pentru această infracţiune, care a rămas între aceleaşi limite, de la 10 la 20 de ani închisoare.

Ţinând seama de aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen. şi de art. 15 alin. (1) C. pen., pentru a se putea admite contestaţia la executare formulată de condamnat.

În consecinţă, recursul urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea condamnatului C.N.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator C.N.C. împotriva deciziei penale nr. 678/ A din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 751/2004. Penal. Legea nr.26/1996. Recurs în...  ICCJ. Decizia nr. 76/2004. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 755/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs