ICCJ. Decizia nr. 766/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 766/2004
Dosar nr. 3115/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 204 din 3 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul D.C. la 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 81 – art. 82 C. pen., instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare şi a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 şi art. 84 C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei, perioada detenţiei preventive, de la 19 septembrie 2000, la 18 octombrie 2000.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
A respins, ca nefondată, cererea de despăgubiri formulată de partea vătămată C.D.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, a obligat pe inculpat la plata sumei de 17.493.770 lei despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânda aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea sumei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sfântul Pantelimon Bucureşti.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului, suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În după-amiaza zilei de 15 iunie 2000, partea vătămată C.D. conducea un autoturism Dacia, pe banda a II-a a şoselei Fundeni din Bucureşti, iar în faţa acestuia, pe aceeaşi bandă, inculpatul D.C. conducea un autoturism Trabant.
Înainte de a ajunge la o intersecţie semaforizată, partea vătămată, care urma să vireze la stânga, l-a claxonat pe inculpat pentru a-i face loc să treacă înainte, apreciind că autoturismul condus de inculpat avea o viteză prea mică.
Inculpatul a continuat să se deplaseze cu autoturismul pe aceeaşi bandă de circulaţie, iar partea vătămată intrând pe contra-sens, l-a depăşit pe inculpat şi, în trecere, i-a adresat acestuia injurii şi l-a ameninţat cu pumnul.
La intersecţia semaforizată, ambele autoturisme au oprit, iar partea vătămată a coborât din autoturismul său şi îndreptându-se spre celălalt autoturism a adresat injurii inculpatului, a lovit cu piciorul în portieră şi a luat cheile din contact.
În aceste împrejurări, inculpatul a coborât din autoturism, dar partea vătămată i-a aplicat o lovitură cu piciorul în coapsa piciorului stâng.
La rândul său, inculpatul a luat un ştergător de parbriz de la autoturism şi a lovit partea vătămată în zona frontală a capului, producându-i „o contuzie cerebrală, plagă contuză frontal stânga, cu fractură subiacentă", care i-au pus viaţa în primejdie.
Au necesitat 45 - 55 zile îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita individualizare a pedepsei sub aspectul modalităţii de executare, prin suspendarea condiţionată a executării solicitând a se înlătura această dispoziţie. A mai criticat sentinţa şi sub aspectul laturii civile, pentru că deşi s-a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării, nu s-au redus despăgubirile în raport cu culpa concurentă a părţii vătămate.
Inculpatul a criticat sentinţa sub aspectul soluţionării laturii civile, pentru acelaşi motiv invocat de procuror în recursul acestuia.
Prin Decizia penală nr. 281 din 14 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul D.C., a desfiinţat în parte hotărârea apelată şi rejudecând, în fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 8.746.885 lei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii, la achitarea debitului, către partea civilă Spitalul de Urgenţă Sf. Pantelimon.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, criticând Decizia tot sub aspectul cuantumului pedepsei, cât şi al modalităţii de executare, solicitând majorarea pedepsei şi înlăturarea dispoziţiei de suspendare condiţionată a executării.
Asupra acestor critici.
Din examinarea dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în concordanţă cu probele administrate, iar încadrarea juridică a faptei este, de asemenea, corectă.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, se constată, de asemenea, că a fost corect stabilit, fiind corespunzător în raport cu gravitatea faptei şi împrejurările în care a fost comisă, precum şi cu persoana inculpatului, aflat la prima faptă penală.
Totodată, s-a reţinut corect circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., căreia i s-a dat semnificaţia corespunzătoare în raport cu gravitatea actelor de provocare.
De asemenea, în mod justificat s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
În raport de aceste considerente, pedeapsa de 3 ani închisoare este bine stabilită în ceea ce priveşte cuantumul acesteia şi nu se impune a se modifica.
Referitor la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, critica formulată este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. (3) C. pen. (în redactarea în vigoare la data comiterii infracţiunii şi la judecarea în primă instanţă), suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă, între altele, în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani.
Textul menţionat nu face distincţie între infracţiunea consumată şi infracţiunea rămasă în faza de tentativă.
Întrucât pentru infracţiunea de omor calificat, săvârşită în public, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., se prevede o pedeapsă cu închisoare de la 15 la 25 ani, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicată pentru tentativă la această infracţiune, deşi cuantumul acesteia nu depăşeşte 3 ani închisoare.
Constatând că greşeala instanţelor constituie cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Bucureşti, este fondat, urmând ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, a se admite ca atare, a se casa ambele hotărâri pronunţate în cauză, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicată în cauză şi a înlătura aplicarea art. 81, art. 82, art. 83 şi art. 84 C. pen.
Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate se vor menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 281 din 14 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul D.C.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 204 din 3 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 81, art. 82, art. 83 şi art. 84 C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 765/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 767/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
