ICCJ. Decizia nr. 767/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 767/2004
Dosar nr. 5350/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
Din actele dosarului, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, prin rechizitoriul din 22 noiembrie 2000, îl trimite în judecată pe inculpatul B.N., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Actul de învinuire reţine, în esenţă, că, în dimineaţa zilei de 1 ianuarie 1998, inculpatul şi victima R.L., însoţiţi de prietenii lor, cu care făcuseră revelionul, s-au întâlnit pe o stradă din Braşov, la o intersecţie.
Cineva din grupul părţii vătămate i s-a adresat inculpatului cu urarea de „La mulţi ani" şi apoi cu „bună seara".
Inculpatul s-a simţit ofensat de cuvintele „bună seara", deoarece era dimineaţa. S-a ivit o altercaţie.
Însoţitorii celor doi inculpaţi au încercat să-I tempereze însă inculpatul a scos un cuţit, cu care l-a înţepat pe R.L. (21 ani), provocându-i o plagă abdominală care i-a pus viaţa în primejdie.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 319 din 7 octombrie 2001, condamnă pe inculpat, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la 4 ani de închisoare şi la 2 ani interzicerea unor drepturi, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 861 – art. 863 din cod.
Instanţa a confiscat cuţitul, corp delict şi l-a obligat pe inculpat să plătească 2.489.782 lei cheltuieli de spitalizare a victimei şi 4.400.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpatul declară apel.
Parchetul critică sentinţa, motivând că pedeapsa aplicată nu corespunde gradului, accentuat, de pericol social al faptei şi al făptuitorului.
La rândul său, inculpatul susţine că a acţionat în legitimă apărare, încât în mod eronat a fost condamnat.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 256 din 25 septembrie 2003, admite apelul inculpatului, casează sentinţa şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. şi la art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen., îl achită pe apelant, cu motivarea, esenţială, că acesta a săvârşit fapta pentru a înlătura un atac material, corect, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, atac care îi punea în pericol grav persoana.
Pretenţiile civile ale Spitalului Judeţean Braşov, care a acordat îngrijiri medicale victimei, au fost respinse.
Inculpatului i-a fost restituit cuţitul cu care a lovit victima.
Apelul parchetului a fost respins, ca nefondat.
Instanţa de apel reţine că, înainte de a lovi victima, inculpatul a fost agresat de S.C., L.V. şi B.C., care l-au lovit cu palma, pumnii şi picioarele, cum declară martorul D.D., care a urmărit conflictul de la distanţă, fiindu-i teamă să intervină şi cum atestă medicul legist, care constată că, în urma acestei agresiuni, inculpatul a suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile tratament medical.
Prin recursul de faţă, parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă critica Decizia, susţinând că, în mod greşit, instanţa l-a achitat pe inculpat.
Critica este întemeiată.
Este necontestat că altercaţia şi agresiunea, în discuţie, a avut loc, aşa cum atestă actele medico-legale de la dosar, cum reclamă partea vătămată, inculpatul şi martorii L.V., S.C., B.C., L.A., M.L., R.I., B.B., D.D., R.M. şi S.G.
Evident că martorii din grupul părţii vătămate, susţin versiunea invocată de aceasta din urmă, după cum martorii din grupul inculpatului îl apără pe acesta, încât, pentru a afla dacă inculpatul a fost sau nu în legitimă apărare, trebuie să fie examinate, atent, versiunile invocate, succesiv, de acesta, în declaraţiile date procurorului şi apoi instanţei.
„Am fost lovit, în mod repetat, cu palma, cu pumnii, cu picioarele, cu un bolovan şi, în cap, cu o sticlă. Am încercat să-I ţin la distanţă, cu cuţitul scos, dar nu-mi amintesc dacă am lovit vreunul", declară inculpatul, la 6 ianuarie 1998.
„Am scos cuţitul şi am încercat să-l ţin la distanţă pe brunetul care mă pălmuise, dar nu-mi amintesc dacă sau când am lovit pe vreunul din cei patru tineri care mă agresau", declară, din nou, inculpatul, la aceeaşi dată.
„Nu am atins pe nici unul dintre cei trei" repetă, la aceeaşi dată.
„Ţinând cuţitul spre ei, i-am ameninţat să nu se apropie. Nu-mi aduc aminte dacă am folosit cuţitul", declară a doua zi, 7 ianuarie 1998.
„Am reuşit să scap din mâinile lor, apoi am scos cuţitul şi m-am retras spre scara blocului meu. Când eu mă retrăgeam, cei trei au continuat să vină spre mine şi, la un moment dat a apărut şi R.L. Am încercat să intru în bloc, dar uşa nu s-a deschis. Unul a urcat după mine, pe scări, ceilalţi au rămas în faţa blocului. Partea vătămată m-a lovit cu o sticlă de vin în cap, uşa s-a deschis şi am intrat în interior văzându-l pe martorul D. de cealaltă parte a drumului, am deschis uşa şi l-am invitat să vină înăuntru. Nu ştiu dacă am lovit sau nu pe partea vătămată, este posibil acest lucru, având în vedere că a fost dus la spital, însă eu nu am fost conştient de acest fapt", declară inculpatul în instanţă.
Dacă, aşa cum susţine inculpatul în faţa instanţei de judecată, după ce a intrat în bloc, a chemat înăuntru pe martorul D., înseamnă că atacul, la care fusese supus, se consumase şi nu mai era nevoie să folosească cuţitul, pentru înlăturarea acestui atac.
De altfel, în nici una din numeroasele sale declaraţii, inculpatul nu pretinde că ar fi lovit victima în scopul înlăturării unui atac căruia nu i-ar fi putut face faţă altfel.
Nu este însă, mai puţin adevărat că, aşa cum, corect, a reţinut prima instanţă, inculpatul a săvârşit fapta provocat fiind de partea vătămată şi de persoanele din anturajul acesteia, încât se justifică reţinerea, în favoarea lui, a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis.
Hotărârile atacate vor fi casate cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare a acesteia.
Din durata pedepsei, va fi dedusă detenţia preventivă a inculpatului.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei tribunalului vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 256 din 25 septembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul B.N.
Casează Decizia sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 319 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Braşov, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate şi modalitatea de executare a acesteia.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului B.N., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.
Compută din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 6 ianuarie la 5 februarie 1998.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 766/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 769/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
