ICCJ. Decizia nr. 765/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.765/2004
Dosar nr. 5430/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 880 din 7 octombrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul D.A., la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen.
Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare şi deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, faptă prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat detenţia preventivă de la 3 decembrie 2002 la 7 octombrie 2003, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest.
S-a dispus confiscarea specială a 32,49 gr. canabis, a cantităţii de 27,87 gr. seminţe şi fragmente vegetale care aparţin genului canabis, a cantităţii de 254,10 gr. ciuperci halucinogene din specia Psilacybe, a unei cutii din material plastic cu capac, găurită sub formă de sită, a unei maşini cu sistem de tocat, a unui cântar electronic şi a sumei de 2.750.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în baza unei autorizaţii de percheziţie domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului, în ziua de 3 decembrie 2002, s-au găsit fragmente vegetale, seminţe şi inflorescenţe de canabis în greutate de 60 de grame, cantitatea de 254 gr. de ciuperci halucinogene, precum şi instrumente utilizate la cântărirea, cernerea şi tocarea acestora, utilizate atât pentru vânzare cât şi pentru consum propriu, fără drept.
În baza rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică, s-a evidenţiat că probele ridicate de la domiciliul inculpatului, atât cele cuprinzând fragmente vegetale cât şi ciupercile halocinogene, conţineau substanţa Tetrahidrocannabinol şi cea denumită Psilocine, ambele fiind incluse în tabelul – anexa I la Legea nr. 143/2000, privind droguri de mare risc.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în principal pe baza procesului verbal de percheziţie domiciliară, potrivit căruia fragmentele vegetale de canabis au fost identificate în toate încăperile apartamentului inculpatului, împrăştiate în scrumiere, punguţe, cutii, atât pe masă cât şi sub masă, în bibliotecă sau în frigider, iar ciupercile halocinogene se aflau în frigider şi pe balcon într-un dulap. Această dispersie a locurilor de deţinere, coroborată cu prezenţa şi a instrumentelor de cântărire, cernere şi măcinare a fost folosită de instanţe în motivarea existenţei elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 2 din Legea 143/2000.
S-a mai avut în vedere şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 decembrie 2002, completat la 16 decembrie 2002, care a menţionat prezenţa substanţei active tetrahidrocannabinol (T.H.C.) biosintetizat de planta Canabis în conţinutul resturilor vegetale, precum şi a substanţei Psilocină, aflată în conţinutul ciupercilor halocinogene.
Ambele substanţe sunt cuprinse în tabelul I anexă la Legea 143/2000, constituie droguri de mare risc.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost admis, prin Decizia penală nr. 668 din 6 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, care a desfiinţat parţial sentinţa, a descontopit cele două pedepse, a redus pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., dispunând în conformitate cu art. 33 şi art. 34 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor. Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Instanţa de apel a considerat că este fondată critica privind greşita individualizare a pedepsei, în raport de situaţia personală a inculpatului, care nu are antecedente penale şi a realizat venituri prin muncă.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, cerând achitarea sa pentru infracţiunea de trafic de stupefiante întrucât toate substanţele halucinogene găsite la domiciliul său erau destinate consumului propriu şi că în plus, respectivele substanţe nu constituie droguri.
Recursul inculpatului urmează a fi admis, dar pentru alte considerente.
Calificarea resturilor vegetale de canabis ca drog de mare risc este nelegală, ca şi a ciupercilor halocinogene.
Este adevărat că aceste plante conţin T.H.C. şi respectiv psilocine sau psilocybine, care fac parte din Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000 şi sunt denumite în art. 1 lit. a) a legii, drept droguri de mare risc, dar numai atunci când sunt găsite în stare pură, obţinute prin sinteză ori alt mod de prelucrare.
Plantele sau substanţele care conţin aceste droguri de mare risc fac parte din Tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000, constituind droguri de mare risc. Printre acestea apare şi canabisul.
În art. 1 pct. 7 al Regulamentului de aplicarea Legii nr. 143/2000, aprobat prin HG nr. 1359 din 20 decembrie 2000, se aduc precizări, în sensul că inflorescenţele florale şi fructifere ale canabisului, însoţite sau nu de frunze, constituie drog, conform art. 1 lit. b) din Legea 143/2000.
Aşadar canabisul şi ciupercile halucinogene găsite la locuinţa inculpatului constituie droguri de risc, nicidecum droguri de mare risc, astfel că fapta acestuia de a le procura şi deţine pentru vânzare şi trimitere altor persoane constituie infracţiunea, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Apărarea invocată de inculpat în sensul că toate substanţele erau destinate consumului propriu şi că deci fapta comisă de el se încadrează numai în dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000, este neîntemeiată.
Existenţa plantelor, porţionate, în multe locuri din incinta apartamentului, precum şi a instrumentelor destinate porţionării, cântăririi, separării şi ambalării drogurilor, ca şi contradicţiile dintre declaraţiile inculpatului cu privire la provenienţa acestor plante, dovedeşte că ele nu erau destinate numai consumului propriu, ci şi comercializării.
În consecinţă Curtea urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursul inculpatului, să caseze ambele hotărâri numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de droguri şi la pedeapsa aplicată pentru această faptă. Rejudecând cauza, Curtea va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente şi în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracţiunea, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., text în baza căruia îi va aplica inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În conformitate cu art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se va contopi această pedeapsă cu cea de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare. Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi va fi înlăturată.
Din durata pedepsei se va deduce detenţia preventivă de la 3 decembrie 2002 la 10 februarie 2004.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 880 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.A., împotriva deciziei penale nr. 668 din 6 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează hotărârea pronunţată, precum şi sentinţa penală nr. 880 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi la pedepsele aplicate.
Rejudecând, descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente:
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., text în baza căruia îl condamnă pe inculpatul D.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare.
Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 3 decembrie 2002 la 10 februarie 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 880 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 76/2004. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 766/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
