ICCJ. Decizia nr. 747/2004. Penal. 215 alin.5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 747/2004
Dosar nr. 3638/2003
Şedinţa publică din 6 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 343 din 30 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu pentru inculpatul M.M., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., în următoarele infracţiuni: înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul la 4 luni închisoare; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnându-l la un an închisoare; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., fiind condamnat la 10 luni închisoare; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora făptuitorul a fost condamnat la 4 luni închisoare; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnându-l pe acelaşi inculpat la 10 luni închisoare; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnându-l pe acelaşi inculpat la 8 luni închisoare; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen. şi art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora M.M. a fost condamnat la 4 luni închisoare; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnându-l pe inculpat la 4 luni închisoare; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnându-l pe acelaşi inculpat la 4 luni închisoare; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42, art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnându-l pe făptuitor la 6 luni închisoare; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnându-l pe inculpat la 4 luni închisoare şi înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
În latură civilă, inculpatul M.M. a fost obligat să plătească următoarele despăgubiri civile: 17.063.480 lei către partea civilă SC A.P.P.C. SRL Ploieşti, cu reactualizarea corespunzătoare modificării indicelui general al preţurilor de la momentul punerii în executare a hotărârii; 85.632.137 lei către partea civilă SC C.I. SRL Câmpina; 47.780.928 lei plus penalităţile de întârziere corespunzătoare contractului către partea civilă SC B. SA Buzău; 27.518.573 lei cu reactualizarea sumei către partea civilă SC T.D.G.R. SRL Târgovişte; 11.736.000 lei cu reactualizarea sumei la indicele de modificare a preţurilor către SC N. SRL Târgovişte; 140.007.200 lei către partea civilă SC O.I. SRL Bucureşti; 32.579.712 lei către partea civilă SC C. SRL Târgovişte şi 154.777.550 lei către partea civilă SC S.C. SRL Câmpina şi aceste sume urmând a fi reactualizate la indicele de modificare a preţului din momentul executării.
S-a luat act că celelalte părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile, prejudiciile fiind integral acoperite.
Prin aceeaşi sentinţă, conform art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul M.C., din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., într-o infracţiune de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen. şi art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., condamnându-l pe inculpat la un an închisoare şi alte două infracţiuni de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., texte de lege la care a fost condamnat la câte 8 luni închisoare.
Inculpatul M.C. a mai fost condamnat pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt, prevăzute de art. 208 alin. (2), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., la câte 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului M.C. pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului M.C., pe durata termenului de încercare de 3 ani, prevăzută de art. 82 C. pen. şi i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Conform art. 350 alin. (3) C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive luată de procuror faţă de acest inculpat, prin ordonanţa de arestare preventivă emisă în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nr. 568/P/1999, la 26 iulie 2000 şi mandatul de arestare preventivă nr. 50 din aceeaşi dată.
Inculpatul M.C. a fost obligat să plătească părţii civile SC S.C. SRL Câmpina, suma de 34.209.441 lei, iar părţii civile SC T.I.E. SRL Oradea, suma de 24.175.520 lei despăgubiri civile, ambele sume urmând a fi reactualizate corespunzător indicelui general de modificare a preţurilor de la momentul punerii în executare a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 28 iunie 1994 M.M. a înfiinţat societatea comercială A.C.I. SRL Târgovişte, având ca obiect de activitate producţie, comerţ, prestări de servicii şi altele.
Acelaşi inculpat, împreună cu fratele său M.C. au înfiinţat la data de 27 iunie 1994 o altă societate comercială S.S. SRL Târgovişte, la care amândoi aveau calitatea de asociat şi administrator, aceasta având ca obiect de activitate comerţul şi prestările de servicii.
La rândul său, M.M., soţia inculpatului M.M. a înfiinţat la data de 6 noiembrie 1997, Asociaţia Familială M.M. în cadrul căreia martora avea calitatea de unic asociat, iar inculpatul era împuternicit să desfăşoare activităţi comerciale şi să semneze orice document al acestei firme. Conturile celor 3 firme, erau deschise la B.I.R., sucursala Dâmboviţa, iar sediul lor se află în acelaşi spaţiu din cadrul Complexului P. SRL Târgovişte.
Prima instanţă a mai reţinut că începând cu luna aprilie 1999, inculpaţii au pus la cale, o acţiune de înşelare a bunei credinţe a partenerilor lor de afaceri, cu scopul de a obţine foloase materiale. Astfel, într-o perioadă scurtă de timp, ei au emis zeci de file C.E.C. şi bilete la ordin fără acoperire, deoarece conturile lor bancare nu au mai fost alimentate, situaţie care rezultă din fişa de cont pusă la dispoziţie de B.I.R., sucursala Dâmboviţa.
La data de 24 aprilie 1999 şi 29 aprilie 1999, motivează instanţa de fond, inculpatul M.M. a achiziţionat marfă de la SC A.P.C. SRL Ploieşti în valoare de 17.063.489 lei cu facturile XCH 2015866 şi XCH 9082547, pentru care inculpatul a emis pe numele SC A.C. SRL Târgovişte 2 file C.E.C. nr. 019 – 000 – 2890 din 8 mai 1999 şi 01900, 29465 din 11 mai 1999 pe care B.I.R., sucursala Dâmboviţa le-a refuzat la plată din lipsă de disponibil, la data de 13 mai 1999.
Tribunalul, a mai constatat că în perioada 4 – 12 mai 1999 inculpatul M.M. a achiziţionat marfă de la SC D. SRL Târgovişte, în valoare totală de 102.151.406 lei, încheind 11 facturi şi emiţând 7 file C.E.C., deşi Societatea Comercială nu avea disponibil bănesc în contul unităţii bancare.
Cele 7 file C.E.C. care poartă numerele 019 – 000 – 29552 din 11 mai 1999, 019 – 000 – 29445 din 11 mai 1999, 019 – 000 – 29478 din 11 mai 1999, 019-000-29479 din 12 mai 1999, 019-000-29570 din 13 mai 1999, 019-000-29571 din 15 mai 1999, 019-000-29529 din 18 mai 1999 au fost refuzate la plată de B.I.R., sucursala Dâmboviţa.
Instanţa de fond a mai reţinut că, SC C.I. SRL Câmpina a fost prejudiciată de inculpatul M.M. cu suma de 45.002.800 lei, reprezentând contravaloare marfă ridicată cu facturile nr. 2317746 din 18 mai 1999, 2317747 din 18 mai 1999, 2317677 din 21 mai 1999, 2317786 din 27 mai 1999, 2137748 din 2 iunie 1999.
Inculpatul s-a folosit de calitatea lui de împuternicit la A.E. M.M. şi a emis bilete la ordin pentru achitarea valorii acestor mărfuri, deşi cunoşteau faptul că asociaţia familială nu avea disponibil în cont.
Inculpatul a emis un număr de 7 bilete la ordin care purtau numerele 10462 din 23 mai 1999, 10120 din 27 mai 1999, 10122 din 28 mai 1999, 10462 din 31 mai 1999, 10460 din 1 iunie 1999, bilet fără număr din data de 2 iunie 1999, bilet fără număr din 3 iunie 1999. Pentru ultima factură nr. 2317786/27 mai 1999 în valoare de 8.151.552 lei inculpatul s-a angajat să achite contravaloarea în numerar, în termen de 3 zile, obligaţie pe care, cu rea credinţă, nu a respectat-o şi nici nu ar fi avut cum să o îndeplinească, întrucât nu dispunea de suma respectivă.
O altă pagubă, motivează prima instanţă, a fost adusă de inculpatul M.M. şi ca urmare a relaţiilor intervenite între firma sa A.I. SRL şi aceiaşi firmă comercială şi anume C. SRL Câmpina, de la care a ridicat mărfuri cu mai multe facturi emise începând cu data de 21 aprilie 1999 şi până la 21 mai 1999.
În această operaţiune de achiziţionare de mărfuri de la SC C. SRL Câmpina, valoarea totală a acestora este de 40.983.629 lei, inculpatul emiţând 2 bilete la ordin pentru care s-a înregistrat refuzul la plată, datorită lipsei de disponibil în cont, iar pentru o altă cantitate de mărfuri, achiziţionate în aceeaşi perioadă, inculpatul şi-a asumat obligaţia de plată în numerar, obligaţie care, de asemenea, nu a fost îndeplinită.
Tribunalul, a mai constatat că, o altă faptă de înşelăciune a fost săvârşită de M.M. ca urmare a relaţiilor comerciale între firma sa şi SC B. SA Buzău, de la care a ridicat mărfuri în valoare de 48.780.998 lei şi nu a achitat-o, emiţând bilete la ordin fără acoperire.
O altă faptă a fost săvârşită în paguba SC T.D.G.R. SRL Târgovişte, de la care a ridicat mărfuri cu o factură pentru valoarea de 69.471.175 lei, a emis o filă C.E.C. la 11 iunie 1999, fără acoperire, societatea inculpatului ce a beneficiat de această aprovizionare cu mărfuri fiind SC A. SRL Târgovişte, parte din pagubă a fost acoperită până la întocmirea actului de inculpare, diferenţa rămasă de acoperit fiind de 27.518.109 lei.
Şi firma SC N. SRL Târgovişte, ca urmare a ridicării unor mărfuri, la data de 10 mai 1999 a fost prejudiciată cu suma de 11.736.000 lei, sumă pentru care au fost emise biletele la ordin nr. 110 şi 112 la 2 iunie 1999 şi care, pentru acelaşi motiv, al lipsei de disponibil, au fost refuzate la plată.
În luna aprilie 1999, de la SC O.I. SRL Bucureşti inculpatul a achiziţionat mărfuri în valoare de 140.000.000 lei, tot pentru firma SC A. SRL, în vederea plăţii fiind emisă fila C.E.C. nr. 01900029233. Şi această filă C.E.C. a fost refuzată la plată.
Cu alte 8 facturi emise în intervalul 8 – 20 mai 1999, de la SC M.T. SRL Târgovişte a ridicat mărfuri în valoare de 111.369.469 lei pentru care a emis tot atâtea file C.E.C. în acelaşi interval 8 – 20 mai 1999, refuzate în mod identic de la plată, ca urmare a lipsei de disponibil bănesc.
Şi în intervalul 12 – 25 mai 1999, inculpatul M.M. a achiziţionat de la SC S. SRL Târgovişte, mărfuri în valoare totală de 32.579.712 lei, pentru care în intervalul 13 - 22 mai 1999 a emis 2 file C.E.C. şi 2 bilete la ordin, toate refuzate la plată din lipsa disponibilului bănesc.
Cu suma de 154.177.558 lei a fost prejudiciată şi SC S.C. SRL Câmpina, beneficiara mărfurilor fiind SC A. SRL aparţinând inculpatului M.M., pentru care s-au emis 6 file C.E.C. cu scadenţă la plată în intervalul 13 – 21 mai 1999, aceste titluri de plată fiind emise fără ca societatea beneficiară a mărfurilor să aibă disponibil bănesc în contul bancar.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.C., prima instanţă a constatat că la data de 30 mai 1999 acesta a ridicat marfă de la SC M.T. SRL Târgovişte, în valoare de 60.000.000 lei, pentru SC S.S. SRL Târgovişte, emiţând filele C.E.C. B 019-000-32379 din 30 mai 1999 şi B 019 – 000 – 323380 din 30 mai 1999 care au fost refuzate la plată de bancă, pentru lipsa disponibilului în cont.
Acelaşi inculpat a ridicat mărfuri şi de la partea vătămată SC S.C. SRL Câmpina, în valoare de 34.209.441 lei pe care nu a achitat-o. Marfa a fost ridicată în numele firmei SC K. SRL Târgovişte, aparţinând cumnatului său E.I., M.C. sustrăgând file C.E.C. 019 – 000 – 29710 din carnetul de C.E.C. - uri al acestei societăţi, filă care era ştampilată şi semnată în alb de martor. M.C. a înmânat această filă C.E.C. cu data de 29 mai 1999, folosind-o ca instrument de plată pentru marfa achiziţionată, deşi cunoştea faptul că SC K.SRL Târgovişte nu avea la acea dată disponibil în cont.
E.I. a aflat că M.C. i-a sustras fila C.E.C. la data de 31 mai 1999 şi a formulat plângere penală împotriva făptuitorului.
Tribunalul, a mai constatat că, în acelaşi mod a procedat inculpatul M.C. şi faţă de partea vătămată SC T.G.I.E. SRL Oradea. El a sustras fila C.E.C. semnată şi ştampilată de E.I., cu nr. P.019 – 000 – 297131 pe care a completat-o cu termenul de scadenţă 26 mai 1999 pentru suma de 24.175.520 lei reprezentând contravaloarea mărfii ridicate cu factura nr. 4863783/21 mai 1999 în numele SC K. SRL Târgovişte. Şi de această dată E.I. a depus plângere penală împotriva lui M.C.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică şi susţinând în esenţă următoarele:
- În mod greşit tribunalul a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul M.M., din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., în 12 infracţiuni în înşelăciune, reţinând că acesta nu a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi l-a condamnat pentru fiecare faptă în parte. Faţă de numărul mare de acte de inducere în eroare, săvârşită în mod organizat, prin metode similare, inculpatul a avut imaginea de ansamblu a activităţilor pe care le desfăşoară, şi a se duce la concluzia că în speţă există o singură infracţiune continuată de înşelăciune. Inculpatul M.C. a procedat în acelaşi mod la înşelarea partenerilor săi de afaceri, astfel că în mod eronat instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor, dintr-o singură infracţiune de înşelăciune în 3 asemenea infracţiuni.
- Greşit au fost reţinute în favoarea inculpaţilor, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi li s-au redus pedepsele sub minimul prevăzut de textul incriminator, iar inculpatului M.C. i s-a suspendat executarea pedepsei, deoarece faptele comise de aceştia prezintă un grad ridicat de pericol social datorită numărului mare de societăţi comerciale induse în eroare şi cuantumul mare al prejudiciilor care nu au fost acoperite.
Se solicită schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul M.M., într-o singură infracţiune de înşelăciune, prevăzută de artr.215 alin. (2) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar pentru inculpatul M.C., într-o singură infracţiune de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în concurs cu 2 infracţiuni de furt, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen. şi înlăturarea dispoziţiilor art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., şi art. 81 – art. 83 C. pen.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr. 300 din 18 iunie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa împotriva sentinţei penal rn.343 din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa, pe care o desfiinţează în parte cu privire la latura penală şi în consecinţă:
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul M.M. din 5 infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., din 2 infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., 3 infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., într-o singură infracţiune de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte de lege în baza cărora îl condamnă pe acesta la 5 ani închisoare.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de un an închisoare, aplicată inculpatului M.C., în sancţiunile componente.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul M.C. dintr-o singură infracţiune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen. şi art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., din 2 infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., într-o singură infracţiune de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte de lege în baza cărora îl condamnă pe acesta la 3 ani închisoare.
Înlătură dispoziţiile art. 74 şi art. 76 lit. d) C. pen., şi-l condamnă pe inculpat pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., la câte 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului M.C. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Înlătură dispoziţiile art. 81 – art. 83 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului M.C. şi aplică art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Înlătură revocarea măsurii arestării preventive luată de procuror.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Cei doi inculpaţi, în termenul legal, au declarat recurs, nemulţumiţi fiind de soluţia pronunţată de către instanţa de apel. Astfel, se cere a se reveni la hotărârea primei instanţe şi care a apreciat corect că toate faptele ce le-au săvârşit, sunt în concurs real, precum şi pentru faptul că li s-au recunoscut şi circumstanţe atenuante.
Recursurile sunt nefondate.
Verificându-se probatoriul administrat în raport de criticile aduse de recurenţi, precum şi din oficiu, se constată că hotărârea pronunţată de instanţa de apel, este corespunzătoare activităţii infracţionale efectiv desfăşurată de cei doi inculpaţi şi ca atare şi reţinerea prevederilor art. 41 C. pen., se justifică pe deplin, la baza faptelor penale, săvârşite la diferite intervale de timp, fiind rezoluţia unică infracţională.
Apoi, circumstanţele atenuante acordate în favoarea ambilor inculpaţi, de către instanţa de fond, judicios au fost înlăturate, atâta timp cât, recurenţii s-au sustras de la judecată, iar în ultimul timp, au şi părăsit ţara, au adus însemnate pagube părţilor vătămate şi nerecuperate, iar infracţiunile comise sunt deosebit de grave, iar prin caracterul continuat al acestora, se evidenţiază şi pericolul social sporit pe care-l reprezintă făptuitorii. În consecinţă, cuantumul pedepselor reapreciat de către instanţa de apel, este pe deplin justificat şi în limitele legale şi prevăzut de textul de incriminare. Aşa fiind, se va realiza dublul scop al sancţiunii penale prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru toate aceste considerente, recursurile declarate urmează a fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.M. şi M.C. împotriva deciziei penale nr. 300 din 18 iunie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 746/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 750/2004. Penal. Legea nr.472/2002. Recurs → |
|---|
