ICCJ. Decizia nr. 773/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 773/2004
Dosar nr. 3406/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 950 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 99 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul I.E. la două pedepse de câte 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 99 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi l-a condamnat pe inculpatul I.E. la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute 2 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 9 august 2001 la zi.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul I.T. din art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 811/1998 a Judecătoriei sector 2, definitivă prin Decizia penală nr. 719/1999 a Curţii de Apel Bucureşti şi a contopit restul de 358 zile, urmând ca inculpatul să execute 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., în art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) şi b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi l-a condamnat pe inculpatul I.T. la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 811/1998 a Judecătoriei sector 2 şi a contopit restul rămas neexecutat de 358 zile, inculpatul având de executat 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen. în art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi l-a condamnat pe inculpatul I.T. la 6 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 811/1998 a Judecătoriei sector 2 şi a contopit restul rămas neexecutat de 358 zile, inculpatul având de executat 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 5 septembrie 2001 la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul I.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen.
A constatat prejudiciul acoperit parţial faţă de partea civilă R.M. prin restituirea sumei de 7.900.000 lei.
A obligat pe inculpaţi în solidar, inculpatul I.E. în solidar cu părţile responsabile civilmente la 42.100.000 lei despăgubiri către partea civilă R.M.
A obligat pe inculpatul I.E. în solidar cu partea responsabilă civilmente la 6.000.000 lei despăgubiri către partea civilă B.C.
A obligat pe inculpatul I.T. la 1.000.000 lei despăgubiri către partea civilă C.V.
A constatat prejudiciul acoperit prin restituire faţă de partea vătămată M.B.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la fiecare inculpat suma de 900.000 lei, constatând că martora I.E. nu s-a constituit parte civilă.
A obligat pe inculpaţi la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 1 august 2001, în timp ce se aflau pe Şos. Colentina, inculpaţii au observat pe partea vătămată R.M., care avea o borsetă. Inculpatul I.T. s-a apropiat împreună cu făptuitorii T.I. şi numitul M., intrând în vorbă cu partea vătămată pentru a-i distrage atenţia. În acest timp, inculpatul I.T. s-a apropiat de partea vătămată prin spate, i-a smuls borseta şi a fugit.
Întrucât partea vătămată a strigat după ajutor, inculpatul I.T. i-a aplicat o lovitură în faţă, după care a fugit şi el. Inculpaţii s-au reîntâlnit în zona parcului Ghica, unde au numărat banii, respectiv 50.000.000 lei, pe care i-au împărţit.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare, la inculpatul I.T. s-a găsit suma de 7.900.000 lei ascunsă sub canapea, ce a fost restituită părţii vătămate.
La data de 10 iulie 2001, inculpaţii şi-au injectat câte o doză de heroină în locuinţa inculpatului I.T. după care au plecat în zona Lizeanu, cu intenţia de a sustrage lănţişoare de la gâtul unor persoane. Inculpatul I.T. a observat-o pe partea vătămată M.B., care purta un lanţ la gât şi l-a îndemnat pe inculpatul I.E. să i-l sustragă. În timp ce acesta s-a apropiat de partea vătămată şi i-a smuls lanţul inculpatul I.T. a rămas în apropiere, după care s-au întâlnit la domiciliul său, unde a primit lanţul de la inculpatul I.E.
Cei doi au vândut lanţul martorei E.I. cu suma de 1.800.000 lei.
În seara zilei de 17 iulie 2001, în timp ce se afla în parcul Ghica, inculpatul I.E., s-a aşezat pe o bancă, lângă partea vătămată B.C. În momentul în care aceasta s-a ridicat şi a plecat, inculpatul a mers câţiva metri în spatele acesteia, după care i-a smuls lanţul de la gât şi a fugit.
Inculpatul a vândut lanţul unei persoane necunoscute, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 6.000.000 lei.
Pentru această faptă, instanţa a constatat că I.T. nu a participat şi a dispus achitarea.
În ziua de 9 iulie 2001, inculpatul I.T. împreună cu alţi doi făptuitori, rămaşi neidentificaţi, au acostat pe partea vătămată C.V., în jurul orei 12,30, în timp ce se afla în intersecţia străzilor Lizeanu şi reînvierii. Inculpatul I.T. a lovit pe partea vătămată şi i-a smuls geanta de pe umăr, iar ceilalţi doi făptuitori au încercat să-l controleze prin buzunare, dar partea vătămată a fugit.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul I.T.
Parchetul critică soluţia pentru greşita achitare a inculpatului I.T. pentru fapta de la pct. 3 rechizitoriu, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 61 C. pen. şi greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.
Inculpatul a solicitat personal şi prin avocat reducerea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanţele personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 159 din 21 martie 2003, a admis apelul declarat de Parchet şi desfiinţând în parte sentinţa penală atacată, a dispus:
Descontopind pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni aplicată inculpatului I.E. în pedepsele componente, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 109 C. pen., art. 13 C. proc. pen., l-a condamnat la 3 pedepse de câte 4 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus din pedeapsă prevenţia de la 9 august 2001 la 21 martie 2003.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul I.T. (pct. 3 Rechizitoriu) din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) şi b) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), penal şi l-a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului I.T., în pedepsele componente.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 811/1998 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi a contopit restul neexecutat de 353 zile, cu fiecare din cele 4 pedepse aplicate, inculpatul având de executat 3 pedepse de câte 6 ani închisoare şi o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente I.E., la 6.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.C.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul declarat de inculpatul I.T. a fost respins ca nefondat.
S-a computat prevenţia pentru acest inculpat de la 5 septembrie 2001 la 21 martie 2003.
A motivat instanţa de apel, că greşit instanţa a reţinut că infracţiunea de tâlhărie descrisă la pct. 3 rechizitoriu a fost săvârşită numai de inculpatul I.E., dispunând pentru acesta schimbarea încadrării juridice şi achitarea inculpatului I.T., pentru complicitate la această faptă de tâlhărie.
Din declaraţiile părţii vătămate B.C., declaraţiile martorei B.M. şi ale inculpatului I.E., a rezultat participarea în calitate de complice a inculpatului I.T., în sensul că a asigurat paza autorului şi a părăsit locul faptei împreună cu acesta.
Pentru aceste considerente, s-a dispus a se menţine încadrările juridice din rechizitoriu şi condamnarea inculpaţilor.
Cu privire la inculpatul I.E., s-a apreciat că se impune majorarea pedepselor, având în vedere întreaga activitate infracţională şi pericolul social al faptelor.
Ca efect al condamnării inculpatului I.T. pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie săvârşită împotriva părţii vătămate B.C., cu reţinerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) şi b) C. pen., se va stabili o pedeapsă corespunzătoare dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul I.T. va fi obligat la despăgubiri în solidar cu partea responsabilă civilmente, alături de inculpatul I.E., către partea civilă B.C.
Apelul declarat de inculpatul I.T., s-a apreciat că urmează a fi respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii I.T. şi I.E.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de apel pentru netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului I.T. şi greşita încadrare juridică reţinută celor doi inculpaţi, pentru fapta de la pct. 3 rechizitoriu.
A motivat parchetul că faţă de numărul mare de infracţiuni săvârşite de inculpatul I.T., de poziţia nesinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, precum şi de starea de recidivă reţinută, se impune majorarea pedepselor.
În legătură cu fapta de la pct. 3 rechizitoriu, săvârşită împotriva părţii vătămate B.C. la data de 17 iulie 2001, orele 21,00, trebuia să se reţină la încadrarea juridică că infracţiunea de tâlhărie a fost săvârşită şi în timpul nopţii, încadrarea juridică corectă fiind art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen.
Inculpatul I.T. a criticat Decizia penală cu privire la reţinerea greşită a vinovăţiei sale pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie în dauna părţii vătămate B.C. În subsidiar a solicitat reducerea pedepselor.
Inculpatul I.E. a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la netemeinicia pedepselor stabilite, pe care le-a apreciat ca fiind prea aspre şi a solicitat reducerea lor.
Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate, precum şi din oficiu în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:
În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate de instanţa de apel, vinovăţia inculpaţilor fiind corect stabilită pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.
Participarea inculpatului I.T. în calitate de complice la tâlhăria săvârşită împotriva părţii civile B.C., este dovedită cu declaraţiile acesteia date la urmărirea penală şi în faţa instanţei şi declaraţiile constante ale inculpatului I.E.
Încadrările juridice reţinute de instanţa de apel pentru faptele de tâlhărie săvârşite de inculpaţii I.E. şi I.T. în ziua de 17 iulie 2001, ora 21,00, împotriva părţii vătămate B.C., sunt corecte. La data şi timpul reţinut ce a fost săvârşită fapta, nu era noapte, astfel că motivul de recurs al parchetului pe acest aspect nu este întemeiat.
Recursul parchetului este întemeiat numai cu privire la netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului I.T.
Din fişa cazierului judiciar rezultă că inculpatul I.T. a mai suferit 10 condamnări pentru infracţiuni de furt calificat, iar în prezenta cauză a săvârşit 4 infracţiuni de tâlhărie, ceea ce presupune că manifestă o perseverenţă infracţională, astfel că se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă în conformitate cu art. 34 lit. b) C. pen.
Recursurile declarate de inculpaţi prin care au solicitat reducerea pedepselor aplicate nu sunt fondate.
Cu privire la inculpatul I.T., aşa cum s-a arătat, se impune aplicarea unui spor de pedeapsă. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.E., pedepsele de câte 4 ani închisoare, pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de tâlhărie, apar ca just individualizate, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Recursul parchetului urmează a fi admis, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în sensul celor reţinute.
Se va deduce pentru fiecare inculpat perioada executată prin arest preventiv.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 159 din 21 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul I.T.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei privind pe inculpatul I.T.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului un spor de 2 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.E. şi I.T. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv, pentru inculpatul I.E. de la 9 august 2001 la 10 februarie 2004, iar pentru inculpatul I.T. de la 5 septembrie 2001 la 10 februarie 2004.
Obligă inculpaţii la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 771/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 776/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs → |
|---|
