ICCJ. Decizia nr. 828/2004. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 828/2004
Dosar nr. 2647/2003
Şedinţa publică din 11 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 719 din 7 iunie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.P.T. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. şi art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) teza a II-a C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 200 pct. 1 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei I.A., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41. alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) s-a încetat procesul penal, pornit împotriva aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) teza a I C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceleiaşi inculpate, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 şi art. 124 C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceleaşi inculpate, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă şi inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 197.088 dolari S.U.A. despăgubiri civile către partea civilă H.M., sau la echivalentul în moneda naţională (lei), la data punerii în executare a hotărârii.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă şi obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 2.727.852 lei despăgubiri civile către partea civilă SC S.M. SA Bucureşti.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea celor şapte facturi externe falsificate de inculpaţi şi a actului adiţional.
În baza art. 353 şi art. 153 C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului T.P.T., prin Ordonanţa din 7 decembrie 1993 şi proceselor-verbale de aplicare a sechestrului.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 3 lit. b C. proc. pen., obligă inculpaţii la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 28 februarie 1991, inculpatul T.P.T. a înfiinţat împreună cu cetăţeanul sirian M.M.M. societatea comercială SC T.T. SRL, reprezentată de inculpat şi care avea un capital social subscris, în valoare de 210.000 lei pentru partea română şi 25.000 dolari S.U.A. pentru partea străină.
Din această valoare au fost vărsate ca aport social sumele de 105.000 lei şi respectiv 10.000 dolari S.U.A. În funcţie de contribuţia fiecăruia la constituirea capitalului social, inculpatului T.P.T. îi reveneau 10 părţi sociale, iar asociatului sirian 35 părţi sociale. Societatea T.T. SRL a fost înregistrată la registrul comerţului la data de 28 februarie 1991.
În luna iunie 1991 a sosit în România cetăţeanul francez M.M.M., pentru a-l contacta pe inculpatul T.P.T. şi cetăţeanul sirian Y.A.S.,în scopul derulării unor fapte şi acte de comerţ.
Inculpaţii T.P.T. şi I.A. şi-au oferit disponibilitatea de a colabora în afaceri cu partea vătămată H.M. şi de a face acte de comerţ.
În acest scop, între inculpatul T.P.T. şi partea vătămată s-a stabilit şi încheiat o convenţie, prin care s-a prevăzut ca părţile să efectueze acte de comerţ cu următoarele obligaţii:
- partea vătămată H.M. trebuia să contacteze parteneri străini, în vederea achiziţionării de marfă, să achite furnizorului străin contravaloarea mărfii, al cărei preţ tot el îl negocia, să-i pună la dispoziţia inculpatului T.P.T. facturi externe pentru marfa importată, în scopul obţinerii licenţelor de import; totodată, partea vătămată avea obligaţia de a restitui inculpatului după efectuarea importului, contravaloarea taxelor vamale, a comisionului vamal şi a unui procent de 10% din valoarea profitului realizat;
- inculpatul T.P.T. avea obligaţia potrivit aceleiaşi convenţiide a obţine licenţele de import, de a efectua importul propriu-zis prin firma sa, SC T.T. SRL, de a efectua vămuirea mărfurilor şi plata taxelor vamale, de a ridica mărfurile de la punctele vamale, iar după vânzarea lor avea obligaţia de a plăti părţii vătămate contravaloarea mărfurilor importate.
Pentru a-i câştiga încrederea părţii vătămate şi a o convinge de seriozitatea lor, inculpaţii s-au oferit să o primească asociat pe aceasta, în societatea lor comercială.
În acest scop, inculpaţii au redactat un act adiţional la contractul de societate în care, în mod nereal se menţiona că inculpatul T.P.T. deţinea 35 părţi sociale şi nu 25 câte deţinea de fapt, că urma să realizeze o asociere şi cu SC M.N. SRL, unde era asociată era inculpata I.A. şi că, în urma acestei asocieri, partea vătămată urma să primească părţi sociale.
Acest act adiţional a fost autentificat la notariat fără a se proceda şi la înscrierea acestei menţiuni la Registru Comerţului, pentru că atestările nereale din conţinutul actului ar fi fost descoperite.
S-a reţinut că actul adiţional nu respecta nici una din condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, acesta fiind întocmit pentru a forma convingerea părţii vătămate că acesta este eficace şi urma să-şi producă efectele juridice.
Convinsă că urmează să desfăşoare acte de comerţ profitabile, partea vătămată s-a deplasat în străinătate, a contactat firmele E.F. şi R.R. din Marea Britanie, G. din Belgia, A. şi T.C. din S.U.A. şi O.M.T. din Thailanda.
De la fiecare din aceste societăţi, partea vătămată a obţinut facturile externe pentru marfa ce urma a fi importată, pe care le-a înmânat personal inculpatului T.P.T., iar acesta, cu documentele respective a obţinut în perioada iunie-octombrie 1991 licenţele de import.
În urma convenţiei, partea vătămată a cumpărat de la firmele menţionate mai sus, marfă în valoare totală de 279.575,02 dolari S.U.A. şi pe care a importat-o în România prin intermediul SC T.T. SRL, iar contravaloarea acestor mărfuri a fost achitată de partea vătămată, conform convenţiei încheiate între aceasta şi inculpat.
În scopul de a înşela partea vătămată şi de a nu îi plăti acesteia suma reală a mărfii, inculpatul i-a solicitat să-i pună la dispoziţie mai multe facturi în alb, motivând că cele aduse nu îndeplinesc condiţiile cerute de legea română, în sensul că erau ştampilate iar fără acestea nu putea obţine licenţele de import.
Deoarece partea vătămată nu cunoştea legislaţia comercială română, aceasta a adus după câteva zile aproximativ 30 de facturi în alb de la A. şi T.C. din S.U.A.
Inculpatul a completat facturile cu o valoare a mărfurilor mult diminuată faţă de cea reală.
La data de 20 iunie 1991, inculpatul T.P.T. a primit de la H.M. factura externă emisă de firma O.M.T. din Thailanda, pentru produse cosmetice, în valoare de 60.994 dolari S.U.A. În baza acestor documente, inculpatului i-au fost eliberate licenţele de import.
Pentru întocmirea DVI, inculpatul a înmânat comisionarului vamal un act de corespondenţă cu firma T.C. S.U.A. cu nr. de factură real în care valoarea mărfii apare mult diminuată faţă de actul original, valoarea înscrisă fiind 38.147 dolari S.U.A., faţă de cea reală, care era de 60.994 dolari S.U.A.
În baza facturii externe O.M.T. inculpatul a obţinut licenţa de import, expeditor fiind firma T.C. din S.U.A.
Procedând în acelaşi mod, inculpatul a predat comisionarului vamal, în locul facturilor, o listă specificativă în care valoarea mărfurilor a fost mult diminuată faţă de cea reală.
S-a constatat că singurul act care menţionează alte date despre marfa importată, este documentul folosit de către inculpat pentru întocmirea DVI - urilor.
La data de 24 iunie 1991, inculpatul T.P.T. a primit factura externă nr. 1734 emisă de firma G. din Belgia pentru marfa în valoare de 595.187,10 dolari S.U.A., destinatarul fiind SC M.N. SRL. În baza acestei facturi inculpatul a obţinut licenţele de import, pentru SC T.T. SRL.
Inculpatul T.P.T. a falsificat factura externă prin completarea unei alte facturi în alb, în care furnizorul mărfii apare ca fiind firma L.M.R., Beirut, data facturii fiind 10 iunie 1991, iar marfa avea valoarea de 8.395 dolari S.U.A.
La data de 25 iunie 1991, partea vătămată a adus inculpatului factura din 25 iunie 1991 emisă de firma engleză E.F., beneficiarul mărfii fiind Societatea T.T. SRL, marfa constând în articole de îmbrăcăminte şi confecţii. În baza acestei facturi inculpatul a obţinut licenţele de import, documente ce menţionau ca furnizor pe E.F. din Marea Britanie, iar ca destinatar pe SC T.T. SRL. Inculpatul a completat o altă factură, menţionând în mod neclar că firma importatoare este iar L.M.R. din Beirut şi că valoarea mărfii este de 17.040,70 dolari S.U.A., iar pe această factură cu nr. 40 din 25 iunie 1991 nu este menţionat beneficiarul mărfii. Factura fals întocmită a fost înmânată de SC T.T. SRL comisionarului în vamă.
La data de 27 iunie 1991 inculpatul a primit factura externă emisă de firma A. S.U.A., pentru marfa în valoare de 63.261 dolari S.U.A., beneficiar fiind SC M.N. SRL, iar în baza acestui document a fost eliberată licenţa de import, pentru SC T.T. SRL.
Folosind acelaşi mod de operare, inculpatul a completat o altă factură externă, în care a diminuat valoarea mărfii la 31.630 dolari S.U.A., importator fiind SC T.T. SRL, pe baza căreia a întocmit DVI - ul.
Factura externă prezentată de partea vătămată, a fost comparată cu documentele de transport.
La data de 10 iulie 1991 a fost întocmit conosamentul Z. nominal pentru M.N. SRL şi nu, la ordin, ca în cazurile precedente.
Comparându-se aceste acte, s-a constatat că factura folosită de inculpat pentru introducerea mărfii în România este falsă, iar cea cu nr. A este cea reală.
La data de 2 august 1991, inculpatul a obţinut licenţele de import, pe baza listei specificative emise de firma T.C., pentru o marfă în valoare de 52.897,30 dolari S.U.A., marfă ce reprezenta articole de îmbrăcăminte, încălţăminte şi jucării. Inculpatul T.P.T. a prezentat în vamă pentru aceste articole o listă specificativă, dar pentru o marfă cu valoare mult diminuată şi anume, 27.269,40 dolari S.U.A., iar pe această listă s-a întocmit D.V.I.
Pe baza facturilor externe emisă de către firma R.R. din Anglia la 29 august 1991, pentru marfa în valoare de 6.493,50 lire sterline, inculpatul a obţinut licenţa de import pentru această marfă ce conţinea aparatura electronică Second Hande. În vederea întocmirii DVI, inculpatul a înmânat comisionarului în vamă o altă factură, pentru marfă în valoare de 11.063 dolari S.U.A., iar prin compararea acestei facturi cu documentele de transport s-a constatat că factura folosită de inculpat este întocmită în fals.
S-a mai reţinut că la începutul lunii iulie 1991 SC M.N. SRL, a încheiat o convenţie cu SC S. SA Călăraşi, prin SC A.G. SA, intitulată, contract economic de cooperare, ca urmare a ofertei acesteia de vânzare a cantităţii de 600 tone de năut.
În contract se prevedea că dreptul de proprietate trecea direct de la vânzători la beneficiarul extern, fapt ce presupunea că marfa urma să fie exportată de SC M.N. SRL.
Contractul nu a fost semnat de reprezentantul societăţii, respectiv de inculpata I.A., ci de inculpatul T.P.T.
În luna august 1991 prin facturile SC S. SA, A.G. Călăraşi a livrat către SC M.N. SRL cantitatea de 600 tone năut. Valoarea mărfii a fost stabilită la suma de 1.872.266 lei. Cheltuielile de transport au fost şi ele suportate de SC A.G. SA Călăraşi, până la concurenţa sumei de 18.491 lei, sumă achitată cu facturi. Valoarea totală a vânzării năutului a fost stabilită la suma de 12.150.823 lei.
La data de 24 septembrie 1991 SC M.N. SRL a plătit vânzătorului suma de 1.000.000 lei, iar următoarele plăţi s-au efectuat la 8 octombrie 1991, când s-a achitat suma de 3.000.000 lei şi la 8 aprilie 1992 s-a achitat suma de 5.615.196 lei.
Prin urmare, din suma totală de 12.150.823 lei SC M.N. SRL a achitat până în luna aprilie 1992 numai suma de 9.615.169 lei. În aceeaşi perioadă, SC M.N. SRL a contactat firma israeliană H.B., căreia i-a propus să-i exporte această cantitate de năut. În vederea exportării mărfii, aceeaşi societate comercială a obţinut licenţe de export, documente în care beneficiar extern era firma din Israel. Cele 600 de tone năut au fost exportate la 24 iulie 1991 şi 12 august 1991 întocmindu-se facturi externe, pentru suma totală de 174.000 dolari S.U.A. Datorită întârzierilor de livrare a celui de-al doilea transport, acreditivul a fost retras de firma israeliană dar inculpaţii nu au ridicat nici contravaloarea primei tranşe de 87.000 dolari S.U.A., pe care o puteau încasa după prima livrare.
La data de 11 noiembrie 1991 inculpatul T.P.T. a trimis un telex partenerului străin în care se menţionează că marfa valorează datorită deficienţelor, suma de 111.750 dolari S.U.A., din care a fost achitată suma de 81.000 dolari S.U.A., rămânând de plătit diferenţa de 27.025 dolari S.U.A.
La data de 5 septembrie 1991, inculpatul T.P.T. încasase deja suma de 81.000 dolari S.U.A., prin intermediul SC T.T. SRL şi nu prin SC M.N. SRL, sustrăgându-se astfel de la plata integrală a sumei datorate către SC A.G. SA Călăraşi.
De asemenea, s-a mai reţinut că la data de 3 februarie 1991, inculpatul T.P.T. a transmis un nou telex către firma israeliană H.B., solicitând reprezentantului societăţii să-i transfere de urgenţă suma de 28.000 dolari S.U.A., în contul său personal, deschis la banca, K.A.B. din Istambul, transfer care s-a şi realizat.
Reprezentanţii SC A.G. SA, temându-se în cele din urmă că nu vor primi nici o sumă de bani, pentru marfa predată, cu atât mai mult cu cât între părţile contractante A.G. SA Călăraşi şi SC M.N. SRL fusese încheiată o convenţie generică sub forma unui contract care era înregistrat, vânzătorul a acceptat cererea formulată de inculpat cu privire la diminuarea valorii mărfii, scăzând suma de 1.517.163 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă H.M. şi inculpaţii I.A. şi T.P.T.
În apelul părţii civile aceasta a criticat hotărârea atacată în sensul că în mod greşit inculpaţii nu au fost obligaţi la repararea întregii pagube, conform art. 998 C. civ., respectiv prejudiciul efectiv şi folosul nerealizat precum şi dobânda datorată, conform adresei emise de bancă şi anume, suma de 165.954 dolari S.U.A. A mai susţinut că instanţa de fond nu a motivat de ce nu a acordat aceste dobânzi deşi acestea au fost solicitate.
A mai fost criticată sentinţa apelată pentru neacordarea daunelor morale.
În apelul lor inculpaţii aceştia au solicitat înlăturarea dispoziţiei de obligare a lor la plata despăgubirilor civile către partea civilă, deoarece în cauză nu s-a produs nici un prejudiciu.
Pe latură penală, au cerut achitarea lor pentru infracţiunea de înşelăciune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu există prejudiciu şi nu au intenţionat să o inducă în eroare pe partea vătămată.
Prin Decizia penală nr. 1471/ A din 28 septembrie 2001 s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă şi inculpaţi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii T.P.T. şi I.A. şi partea civilă H.M., care nu a invocat motivele de recurs.
Prin Decizia penală nr. 1791 din 21 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate recursurile declarate de partea civilă şi inculpaţi.
Considerând că hotărârile au fost pronunţate în cauză, cu încălcarea legii, împotriva acestora procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, criticându-le în sensul că în mod greşit instanţele au reţinut vinovăţia inculpaţilor I.A. şi T.P.T., pentru infracţiunile de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., complicitate la infracţiunea de înşelăciune, fals intelectual şi fals în înscrisuri sub semnătură privată. S-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor şi achitarea inculpaţilor, pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi să se lase latura civilă nesoluţionată.
Examinând recursul în anulare în raport de criticile formulate, se constată că acesta nu este fondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în baza unui amplu şi judicios material probator administrat în cauză şi au dat o corectă încadrare juridică faptelor săvârşite de aceştia.
Potrivit art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., constituie infracţiunea de înşelăciune, printre altele, inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane, prin folosirea de mijloace frauduloase cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat, nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 290 C. pen., în vigoare la data săvârşirii faptelor, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat, ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni, la 2 ani închisoare.
Raportând cauzei aceste texte de lege, se constată că în mod corect instanţele au apreciat că fapta inculpatului T.P.T. de a o determina pe partea vătămată să încheie convenţie şi să transmită mărfuri în valoare de aproximativ 300.000 dolari S.U.A. atestându-i în mod nereal că este asociat al SC T.T. SRL, prin întocmirea actului adiţional fals, în scopul de a-şi însuşi o parte din contravaloarea acelor mărfuri aduse în România de către partea vătămată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat de a fi falsificat prin alterarea conţinutului celor 7 facturi externe pentru întocmirea declaraţiilor vamale de import, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
Cum acelaşi inculpat a întocmit în fals actul adiţional, prin care în mod fictiv îi atribuia părţii vătămate calitatea de asociat al firmei sale, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
Aşa cum rezultă din materialul probator în cauză, inculpatul a falsificat şi facturile externe prezentate comisionarului în vamă şi pe baza acestor facturi s-au constituit declaraţiile vamale de import.
Pe de altă parte, se constată că în mod corect instanţele au reţinut că fapta inculpatei I.A., asociată la SC M.N. SRL, prin care a întocmit actul adiţional fals şi pe care l-a semnat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
De asemenea, fapta aceleiaşi inculpate I.A., de întocmire şi semnare a actului adiţional, prin eliberarea procurilor pentru ridicarea mărfurilor din vamă de către inculpatul T.P.T. şi prin însuşirea şi folosirea sumelor de bani realizată prin activitatea infracţională, constituie complicitate la infracţiunea de înşelăciune, iar fapta aceleiaşi inculpate de a fi atestat în mod nereal cu prilejul executării contractului încheiat între firma SC M.N. SRL şi SC A.G. SA Călăraşi, existenţa unor lipsuri cantitative şi calitative pentru marfa contractată, în scopul neonorării obligaţiilor stabilite prin contract şi a însuşirii diferenţei de preţ, diminuată astfel, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
Aşa fiind, faptele comise de inculpaţi sunt de natură infracţională, fiind încriminate de legea penală ca infracţiuni, astfel că nu există temeiuri pentru achitarea inculpaţilor, aşa cum s-a solicitat în recursul în anulare.
Pentru aceste considerente, recursul în anulare urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 719 din 7 iunie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, deciziei penale nr. 1471/ A din 28 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi deciziei penale nr. 1791 din 21 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii T.P.T. şi I.A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 824/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 829/2004. Penal. Art.181 c.pen. Recurs în... → |
|---|
