ICCJ. Decizia nr. 914/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 914/2004
Dosar nr. 3523/2002
Şedinţa publică din 17 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 301 din 20 septembrie 2001, Tribunalul Hunedoara a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
- D.N.S.F. la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de nerespectare a regimului materialelor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru instigare la infracţiunea de nerespectarea regimului materialelor explozive, prevăzută de art. 25, raportat la art. 280 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.; 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 7 şi art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; câte 10 ani închisoare şi câte 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru două infracţiuni de trafic de stupefiante, prevăzute de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; câte 5 ani închisoare şi câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru două infracţiuni de nerespectarea regimului materialelor explozive, prevăzute de art. 280 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi un an închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 4/1997 a Judecătoriei Oradea, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 20 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv, de la 10 mai 2000 până la 20 septembrie 2001.
- M.D. la 10 ani închisoare, pentru complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la un an închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a menţinut beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul de 182 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3461/1997 a Judecătoriei Timişoara.
S-a menţinut, de asemenea, starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 28 iunie 2000 la 20 septembrie 2001.
- R.L.G. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului materialelor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen. şi la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 14 august 2000 la 20 septembrie 2001.
- C.O.V. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de nerespectare a regimului materialelor explozive, prevăzută de art. 280 alin. (1) şi (3) C. pen. şi la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 27 septembrie 2000 la 20 septembrie 2001.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat un autoturism marca DAEWO CIELO, indisponibilizat de I.P.J. Timiş.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra apartamentului nr. 17, situat în Oradea, str. Oneştilor şi asupra unui autoturism BMW, luată prin ordonanţa din 25 ianuarie 2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Inculpatul D.N.S.F. a fost obligat la plata sumei de 29.728 mărci germane sau echivalentul în lei la data executării către partea civilă A. Bihor; la plata sumei de 20.000 mărci germane sau echivalentul în lei la data executării către partea civilă V.I.; la plata sumei de 145.612.280 lei către partea civilă A. Cluj, sucursala Bihor; la plata sumei de 9.000 mărci germane sau echivalentul în lei la data executării, către partea civilă Z.F. şi la plata sumei de 74.100.982 lei către partea civilă Direcţia Regională Vamală Timişoara.
Inculpatul M.D. a fost obligat la plata sumei de 127.511.030 lei către partea civilă A. Oradea şi la plata sumei de 7500 mărci germane sau echivalentul în lei la data executării către partea civilă L.N.
Toţi inculpaţii a au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 8.000.000 lei pentru fiecare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- În noaptea de 15 mai 1998, inculpatul D.N.S.F., împreună cu alte persoane (coinculpaţi în cauză) a sustras din garajul părţii vătămate D.I., autoturismul proprietatea acestuia marca MERCEDES, pe care l-a vândut apoi inculpatului M.D. cu 5000 dolari S.U.A.
După cumpărare, inculpatul M.D. a modificat, prin repoansonare, seria caroseriei cât şi cartea de identitate, după care, prin vânzări succesive, autoturismul respectiv a intrat în posesia mai multor cumpărători de bună-credinţă.
Partea vătămată D.I. a fost despăgubită pentru autoturismul furat de către A. Oradea, cu suma de 29.728 mărci germane.
- În noaptea de 27 iunie 1999, acelaşi inculpat a sustras dintr-o parcare autoturismul MERCEDES, proprietatea lui O.A., pe care l-a vândut inculpatului M.D. cu 5000 mărci germane.
La rândul său, inculpatul M.D. a modificat seria caroseriei şi certificatul de înmatriculare ale autoturismului respectiv, pe care l-a vândut, pe baza unei declaraţii de vânzare false, martorului A.I., de unde a fost ridicat în cursul cercetărilor şi predat părţii vătămate.
- În cursul lunii decembrie 1999, inculpatul M.D. a modificat seria caroseriei autoturismului CIELO, proprietar SC A. SRL Oradea după ce fusese sustras de autori rămaşi neidentificaţi şi predat acestuia.
- În cursul lunii iunie 2000, inculpatul M.D. a predat autoturismul respectiv lui D.T., pentru acoperirea unei datorii de 500 mărci germane pe care o avea la acesta.
Partea vătămată a fost despăgubiră de ASIROM Oradea, autoturismul respectiv fiind sechestrat de IPJ Timişoara.
- În cursul anului 2000, inculpatul M.D. a vândut martorului L.N. un autoturism VENTO înmatriculat în Austria şi a predat martorului P.H. autoturismul marca MERCEDES, în contul unei datorii, cu numere de înmatriculare şi cărţi de identitate false, după ce autoturismele respective fuseseră furate din municipiul Bucureşti de către autori neidentificaţi.
- În perioada 9 septembrie 1999 – 6 februarie 2000, inculpatul D.N.S.F., împreună cu alte persoane, au sustras alte trei autoturisme din locurile de parcare care au fost apoi dezmembrate şi valorificate ca piese de schimb, părţi vătămate fiind V.I., SC I.O. SA Oradea şi Z.F.
- În luna ianuarie 2000, acelaşi inculpat a înmatriculat un autoturism marca BMW, provenit din import, fără plata caselor vamale prevăzute de lege, prejudiciind astfel Direcţia Regională Vamală Timiş cu suma de 74.100.982 lei.
- În cursul lunii iulie 1999, inculpatul D.N.S.F. a primit de la coinculpatul C.V.O. o ladă din lemn în care se afla dinamită, predând acestuia în schimb, o pungă ce conţinea cocaină.
- În luna decembrie 1999, inculpatul D.N.S.F. s-a deplasat la locuinţa coinculpatului R.L.G. din municipiul Oradea, primind de la acesta o cantitate de mercur şi capse de iniţiere, urmând a-i livra droguri în schimb.
Ulterior, cu ajutorul unor persoane interpuse, materialele explozive menţionate au ajuns pe rând, la V.D. şi la coinculpaţii D.R.I. şi P.E., pentru a fi folosite la reglarea de conturi cu alte grupuri de infractori, la recuperarea unor datorii prin şantaj ori pentru obţinerea unor despăgubiri necuvenite de la societăţile de asigurare.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 97/ A din 16 aprilie 2002, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a desfiinţat sentinţa atacată numai în ce priveşte anularea actelor false şi la greşita deducere a arestului preventiv pentru inculpaţii D.N.S.F. şi M.D.
Totodată, s-au respins, ca nefondate, apelurile prin care inculpaţii D.N.S.F.. M.D., R.L.G. şi C.O.V. solicitau achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar inculpaţii C.C., D.R.I. şi W.E. solicitau reducerea pedepselor în raport de circumstanţele personale.
Împotriva menţionatelor hotărâri, au declarat recurs numai inculpaţii D.N.S.F., M.D., R.L.G. şi C.O.V., solicitând casarea lor în temeiul art. 3859 pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen., cerând în principal să fie achitaţi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât s-a comis o eroare gravă de fapt, probele administrate nefăcând dovada vinovăţiei lor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor în raport de circumstanţele lor personale. Separat, inculpatul M.D. a mai cerut schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat în infracţiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.
Examinând hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate în recursurile inculpaţilor, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesele-verbale şi planşele foto întocmite cu ocazia cercetărilor la faţa locului şi a efectuării unor percheziţii domiciliare; înscrisurile ridicate în aceste împrejurări, expertizele grafice şi constatările tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză, declaraţiile unui număr de peste 80 martori şi verificările prin INTERPOL, coroborate cu recunoaşterile parţiale ale inculpaţilor) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă fără dubiu că inculpatul D.N. a sustras împreună cu alte persoane, pe timp de noapte şi din locuri publice mai multe autoturisme pe care le-a valorificat apoi prin intermediul celorlalţi coinculpaţi. Acelaşi inculpat s-a sustras de la plata taxelor vamale în sumă de 74.100.982 lei cu ocazia înmatriculării în ţară a unui autoturism şi a folosit acte false pentru înmatricularea altui autovehicul.
Totodată, inculpatul a deţinut şi traficat droguri şi materiale explozive, destinate pentru reglarea unor conturi cu alte grupuri de infractori, pentru recuperarea unor datorii, cât şi în scopul obţinerii unor sume de bani necuvenite de la societăţi de asigurare.
Este dovedit, de asemenea, că inculpatul M.D. a preluat în mod repetat autoturisme de la coinculpatul D.N.S.F., cunoscând că proveneau din furt, cărora le-a modificat seriile de pe caroserii, prin repoansonare, întocmind acte de înmatriculare false pentru acestea.
Din acelaşi probatoriu mai rezultă că inculpatul R.L.G. a furnizat coinculpatului D.N.S.F., capse de iniţiere şi mercur, primind în schimb substanţe stupefiante, iar inculpatul C.V. a furnizat aceluiaşi coinculpat o ladă cu dinamită în schimbul unei cantităţi de cocaină.
Susţinerile inculpatului C.V., în sensul că la data când s-au comis faptele reţinute în sarcina sa era plecat din ţară, nu se confirmă, menţiunile din paşaportul acestuia fiind insuficiente pentru a face dovada absenţei sale din ţară în perioada 20 iulie – 11 noiembrie 1999, cu atât mai mult cu cât în perioada menţionată inculpatul a tranzitat mai multe ţări din Europa fără ca pe paşaportul său să fie înscrise vizele de intrare şi ieşire din ţările respective.
Prin urmare, în raport de probatoriul administrat, achitarea inculpaţilor D.N.S.F., M.D., R.L.G. şi C.O.V. şi nici schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat în infracţiunea de favorizarea infractorului, pentru inculpatul M.D., nu se justifică.
Referitor la pedepsele aplicate celor patru inculpaţi recurenţi, se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea acestora, instanţa de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 56 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal, gradul de pericol social sporit al infracţiunilor, care au fost comise în grup organizat, prin acte repetate, având consecinţe grave asupra relaţiilor care ocrotesc viaţa şi bunurile cetăţenilor, cât şi avutul public, persoana infractorilor, care fac parte din lumea interlopă, o parte dintre aceştia aflându-se în stare de recidivă, cât şi de poziţia nesinceră adoptată în tot cursul procesului penal.
Întrucât criticile formulate de cei patru inculpaţi nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile declarate de aceştia, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate, perioadele arestării preventive, pentru inculpatul D.N.S.F. de la 9 mai 2000 la 17 februarie 2004; pentru inculpatul M.D. de la 27 iunie 2000 la 17 februarie 2004; pentru inculpatul R.L.G. de la 14 august 2000 la 17 februarie 2003 şi pentru inculpatul C.O.V. de la 27 septembrie 2000 la 17 februarie 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.N.S.F., M.D., R.L.G. şi C.O.V. împotriva deciziei penale nr. 97 din 16 aprilie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive astfel:
- pentru inculpatul D.N.S.F., de la 9 mai 2000 la 17 februarie 2004;
- pentru inculpatul M.D., de la 27 iunie 2000, la 17 februarie 2004;
- pentru inculpatul R.L.G., de la 14 august 2000, la 17 februarie 2004 şi
- pentru inculpatul C.O.V., de la 27 septembrie 2000, la 17 februarie 2004.
Obligă pe recurenţii inculpaţi M.D. şi C.O.V. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 1.600.000 lei, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenţii inculpaţi D.N.S.F. şi R.L.G. să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 903/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 916/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
