ICCJ. Decizia nr. 916/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 916/2004
Dosar nr. 794/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 februarie 2004 au fost înregistrate la această instanţă recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi B.M., împotriva încheierii din 13 februarie 2004 a Curţii de Apel Tg. Mureş, pronunţată în dosarul nr. 637/P/2003.
Recursurile nu au fost motivate în scris. Apărătorul inculpaţilor a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 160b C. proc. pen., în raport de dispoziţiile art. 24 din Constituţie şi art. 171 C. proc. pen., în condiţiile neincluderii obligativităţii dreptului la apărare, prelungirea arestării preventive, fiind realizată în condiţii nelegale. A solicitat să se constate nulitatea absolută a încheierilor de şedinţă din 19 ianuarie 2004 şi 13 februarie 2004, pronunţate de Curtea de Apel Tg. Mureş şi punerea în libertate a inculpaţilor.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, Curtea Constituţională poate fi sesizată pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 144 din Constituţie.
Conform art. 23 din aceeaşi lege, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei.
Prin încheierea din 13 februarie 2004 s-a consemnat desfăşurarea procesuluiîn şedinţa de judecată de la acea dată, fiind respectate dispoziţiile art. 305 pct. 1 lit. g) şi i) C. proc. pen.
Având în vedere cererile procurorului şi apărătorului inculpaţilor, Curtea a amânat cauza şi a dispus citarea martorilor pentru termenul din 5 martie 2004. În acelaşi timp, având în vedere dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., a verificat din oficiu legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înaintea expirării duratei acesteia, avându-se în vedere că prin încheierea de şedinţă din 22 decembrie 2003, starea de arest, a celor doi inculpaţi, a fost menţinută.
Luând act de susţinerile procurorului şi apărătorilor inculpaţilor care au fost consemnate în încheiere, Curtea a menţinut starea de arest a inculpaţilor până la termenul de judecată din 5 martie şi nu mai mult de 30 de zile. A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, cerere formulată de G.V., avocatul inculpatului B.M.
La menţinerea stării de arest, instanţa a respectat dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., procedând conform art. 160b şi a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Conform art. 3001 C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanţă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa menţine prin încheiere motivată arestarea preventivă. Dispoziţiile art. 159 alin. (3), (4), (5), (7) şi (11) se aplică în mod corespunzător.
Prin alin. (3) al art. 159 C. proc. pen., se prevede că inculpatul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.
Prin articolul 3002 C. proc. pen., se reglementează obligaţia verificării privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii, iar legiuitorul nu a mai considerat necesară reluarea dispoziţiilor art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., acestea fiind subînţelese, mai ales că judecata în cauzele în care inculpatul este arestat nu poate avea loc decât în prezenţa acestuia, aşa cum dispoziţiile art. 314 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, o impun.
Judecarea cauzei a avut loc cu respectarea dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., ambii inculpaţi fiind asistaţi de apărători aleşi, iar aceştia în contradictoriu cu reprezentantul parchetului au susţinut că nu se mai impune menţinerea măsurii arestării preventive. Apărătorul inculpatului B.M. a solicitat înlocuirea acesteia cu măsura prevăzută de art. 136 lit. b) C. proc. pen., obligarea de a nu părăsi localitatea.
Constituţia României consacră în art. 24 garantarea dreptului la apărare, părţile având dreptul în tot cursul procesului să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
Aceste dispoziţii şi-au găsit materializarea în reglementările din titlul IV al Codului de procedură penală privind „măsurile preventive şi alte măsuri procesuale art. 136, art. 146, art. 148 – art. 160 şi titlu II, judecata în art. 294, art. 3001 şi art. 3002 şi art. 301 C. proc. pen., care prevăd obligativitatea ca în cursul judecăţii inculpatul să fie asistat şi să poată formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii.
Se constată aşadar că, excepţia ridicată nu priveşte o dispoziţie din lege (Codul de procedură penală) de care depinde soluţionarea cauzei care să fie contrară prevederilor art. 24 din Constituţie, motiv pentru care nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale.
Faţă de cele arătate în cele ce preced cu privire la menţinerea stării de arest, cele două recursuri, declarate de inculpaţii S.M. şi B.M., fiind nefondate, vor trebui respinse ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpaţii S.M. şi B.M.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi B.M. împotriva încheierii din 13 februarie 2004 a Curţii de Apel Tg. Mureş, pronunţată în dosarul nr. 637/2003.
Obligă inculpaţii la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 914/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 919/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
