ICCJ. Decizia nr. 919/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.919/2004
Dosar nr. 5785/2003
Şedinţa publică din 17 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 387 din 16 octombrie 2003, Tribunalul Bacău, a condamnat pe inculpatul I.V. la 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 din C. pen., raportat la art. 175 lit. c) din acelaşi cod.
În baza art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, s-a constatat că partea vătămată I.G.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 19 aprilie 2003, între inculpat şi soţia sa, I.M., s-a iscat o ceartă determinată de faptul că femeia nu pregătise mâncare. După acest moment, I.M. s-a dus în sat şi a revenit acasă cu o sticlă de alcool, pe care a consumat-o singură.
Între timp, şi inculpatul a consumat alcool la o cârciumă din sat, iar la reîntoarcerea la domiciliu, a reizbucnit cearta dintre ei, de această dată fiind mai violentă şi cu injurii din partea ambilor soţi.
La un moment dat, inculpatul, luând o scândură, şi-a lovit soţia peste torace şi cap, concomitent el lovind-o şi cu pumnii şi picioarele.
Agresiunea asupra victimei a încetat abia după ce aceasta, refugiindu-de în curtea casei, strigătele ei de ajutor au fost auzite de vecinii, care l-au determinat pe inculpat să o ducă pe soţia sa în locuinţă.
Dimineaţa, inculpatul, după ce a constatat că victima prezintă stare agravată, şi-a solicitat fiul şi acesta a pregătit-o pe mama sa pentru a o transporta la spital. Pe drum însă, I.M. a decedat.
Raportul de constatare medico-legală (autopsie) a înscris că moartea lui I.M. a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei cardio-respiratorie acută, instalată urmare hemoragiei subarahnoidiană cerebrală, cu hematom subdural emisfera cerebrală stângă, cu multiple fracturi costale, consecutive politraumatismului prin agresiune.
S-a mai înscris că la data decesului, victima prezenta îmbibaţie alcoolică în sânge, de 1,65 gr. %o.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind netemeinicia pedepsei aplicate şi nelegala aplicare a pedepsei complementare a degradării militare.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 447 din 18 noiembrie 2003, a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat sentinţa primei instanţe, numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare a degradării militare, prevăzută de art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., pe care a înlăturat-o.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpatul.
În apelul declarat, parchetul a considerat că înlăturarea pedepsei complementare a degradării militare, prevăzută de art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., este nelegală.
Recursul declarat de parchet este fondat.
Conform art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a degradării militare este obligatorie dacă pedeapsa principală stabilită, este închisoarea mai mare de 10 ani, sau detenţiunea pe viaţă.
Totodată, degradarea militară se aplică în mod obligatoriu, condamnaţilor militari şi rezervişti, ea constând din pierderea gradului.
În cauză, inculpatul, la trecerea în rezervă după stagiul militar, a avut gradul de fruntaş.
Ca atare, el fiind condamnat la 15 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a degradării militare, prevăzută de art. 67 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de parchet fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi admis.
Inculpatul recurent a invocat ca motiv de recurs cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsa greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Privită, prin prisma acestor texte de lege, pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată inculpatului, a fost individualizată prin considerarea, pericolului social ridicat al faptei, ea ducând la decesul victimei, împrejurărilor în care ea a fost săvârşită, respectiv prin lovirea repetată a soţiei, cu lezarea capului şi toracelui acesteia în condiţiile în care agresiunea împotriva ei a încetat abia când vecinii au intervenit, dar şi persoana făptuitorului, fără antecedente penale.
Executarea pedepsei prin privare de libertate este în măsură să asigure şi scopul ei, acela al prevenţiei generale şi speciale.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penale nr. 447 din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpatul I.V.
Casează Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de inculpatul I.V., împotriva sentinţei penale nr. 387 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Bacău, pe care o menţine.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V., împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 21 aprilie 2003, la 17 februarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 916/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 922/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
