ICCJ. Decizia nr. 927/2004. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.927/2004
Dosar nr. 1145/2003
Şedinţa publică din 17 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 109 din 13 martie 2001, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul L.L. la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat, a sumei de 300.000 lei.
Pe latură civilă, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumelor de un milion de lei către partea civilă R.D. şi 200.000 lei către partea civilă E.V.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În calitate de şef al biroului personal din Corpul Gardienilor Publici de pe lângă Consiliul Judeţean Cluj, inculpatul L.L. avea, printre altele, ca sarcini de serviciu, asigurarea organizării şi funcţionării, potrivit legii, a Comisiei tehnice de încadrare şi promovare a personalului, verificarea documentelor cerute pentru participarea la examen sau concurs a candidaţilor, urmărirea modului de utilizare şi integrare în muncă a salariaţilor încadraţi pentru perioada de probă şi adresarea de propuneri în consecinţă, acestea spre avizare de către şeful ierarhic.
Având în vedere această calitate, în anul 1996, C.R.D., care nu efectuase stagiul militar, i-a cerut inculpatului să-l ajute să se încadreze ca gardian public, sens în care i-a lăsat livretul militar şi i-a dat un peşte în greutate de cca. 8-10 kg, luat de inculpat şi depozitat de el în portbagajul autoturismului, ei înţelegându-se să se contacteze telefonic. Ulterior, C.R.D. a fost încadrat ca gardian public, dar după cca. 6 luni, constatându-se că nu îndeplinise stagiul militar, i s-a desfăcut contractul de muncă.
S.I., coleg de serviciu cu inculpatul, la cererea lui R.D., i-a solicitat să accepte o întrevedere cu acesta din urmă. Ca atare, R.D., deplasându-se la domiciliul inculpatului, i-a lăsat un viţel, după care, deşi promovase examenul pentru postul de gardian public, nu a fost încadrat în muncă.
S-a mai reţinut că în luna septembrie 1995, M.I. i-a dat inculpatului un viţel în greutate de 30 kg, după aceasta el fiind încadrat ca gardian public la Barajul Tarniţa, din judeţul Cluj.
De asemenea, s-a mai reţinut că în luna octombrie 1996, E.V. a dat examen pentru gardian public şi cu ocazia depunerii documentaţiei necesare înscrierii sale, i-a dus inculpatului, la domiciliu, 3 kg carne, 2 l de ţuică şi o sticlă cu cognac. După primirea avizului, de port armă, inculpatul l-a atenţionat să-i mai „dea ceva", astfel că E.V. i-a mai dus 2 kg de carne şi 10 l de vin, el fiind asigurat că-l va angaja.
În primăvara anului 1996, M.A., participând de mai multe ori la examene pentru încadrarea ca gardian public, întâlnindu-se cu inculpatul, acesta i-a cerut 4 kg de carne şi 1 l de cognac, cel din urmă spunându-i că el „se va îmbrăca gardian", lucru care nu s-a mai realizat.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit, a vinovăţiei sale, greşita încadrare juridică a faptei şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 346 din 17 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 18, pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o gravă eroare de fapt, faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică şi s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că probatoriul administrat a conturat situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Susţinerea inculpatului, că el nu avea competenţa de a dispune sau decide angajarea unei persoane, este contrazisă de atribuţiile cuprinse în fişa postului, din aceasta reieşind că el, în calitate de şef birou personal, salarizare, avea obligaţia de a asigura organizarea şi funcţionarea Comisiei tehnice de încadrare şi promovare, precum şi de organizare a examenelor şi concursurilor, acestea incluzând şi verificarea îndeplinirii condiţiilor de participare pentru candidaţi.
Motivul de recurs vizând greşita încadrare juridică a faptei şi acesta este nefondat, odată ce infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., implică influenţa sau pretinsa influenţă pe care persoana le-ar avea asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, în cauză neexistând o asemenea situaţie.
Nici motivul de recurs referitor la individualizarea pedepsei nu este fondat.
Orientându-se la pedeapsa de 3 ani închisoare, în acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, instanţa a considerat pericolul social grav al faptei, acesta fiind mărit şi de calitatea inculpatului, împrejurările în care ea a fost comisă, respectiv în formă continuată şi persoana inculpatului, fără antecedente penale.
Executarea pedepsei în regim de privare de libertate este în măsură să asigure realizarea scopului ei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.L., împotriva deciziei penale nr. 346/ A din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 925/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 928/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
