ICCJ. Decizia nr. 932/2004. Penal. Legea 26/1996. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 932/2004
Dosar nr. 4298/2003
Şedinţa publică din 17 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 400 din 19 februarie 2002, Judecătoria Braşov a condamnat pe inculpatul M.A. la 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de sustragere fără drept de arbori, prevăzută de art. 98 alin. (3) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 74 lit. b) şi c), raportat la art. 76 lit. d) C. pen.
S-a reţinut, în fapt că, la 3 martie 2001, inculpatul a sustras din pădurea Ocolului Silvic Săcele, 12 arbori, doborâţi de fenomene naturale, producând o pagubă de 16.621.352 lei (calculul valorii pagubei, fila 9 din dosarul instanţei), de 50 de ori mai mare decât preţul mediu cub de masă lemnoasă pe picior.
Prin Decizia penală nr. 654/ A din 16 septembrie 2002, Tribunalul Braşov a respins apelurile declarate de către inculpat şi partea civilă, iar Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 72/ R din 29 ianuarie 2003, a admis recursul declarat de inculpat şi, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată în întregime şi condiţionat pedeapsa aplicată.
În temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza întâi C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat recurs în anulare, pentru desfiinţarea deciziei penale pronunţate în recurs, cu încălcarea legii, respectiv, a dispoziţiilor din legea de graţiere, care exclud recidiviştii.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de recurs în anulare invocat, Înalta Curte constată în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei recursul fondat, urmând a fi admis.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 4 din legea privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, prevederile art. 1 din lege, referitoare la graţierea în întregime a pedepselor cu închisoarea până la 5 ani inclusiv, nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Din verificarea fişei de cazier judiciar, rezultă că inculpatul are mai multe condamnări anterioare, care i-au atras starea de recidivă.
Astfel, a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. (prin sentinţa penală nr. 49 din 17 noiembrie 1988 a Tribunalului Judeţean Braşov, definitivă prin Decizia nr. 263 din 21 februarie 1989 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală) fiind arestat în executarea acestei pedepse la 15 august 1988 şi liberat condiţionat la 10 aprilie 1991.
Prin sentinţa penală nr. 2050 din 2 septembrie 1994 a Judecătoriei Braşov (definitivă prin Decizia penală nr. 75/ R din 22 martie 1995 a Curţii de Apel Braşov) inculpatul a fost condamnat la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); de asemenea, prin sentinţele penale nr. 1099 din 2 noiembrie 1988 a Judecătoriei Braşov (definitivă prin Decizia penală nr. 77 din 14 februarie 1989 a Tribunalului Braşov), nr. 2874 din 15 decembrie 1993 (definitivă prin nerecurare) şi, respectiv, nr. 267 din 2 februarie 1994 tot ale Judecătoriei Braşov, la 2.000 lei, 100.000 lei 50.000 lei, amenzi penale.
În sfârşit, Judecătoria Braşov, prin sentinţa penală nr. 2906 din 18 octombrie 1995 (definitivă prin Decizia penală nr. 199 din 26 martie 1996 a Tribunalului Braşov) l-a condamnat pe M.A. la pedeapsa rezultantă de 50.000 lei amendă penală, pentru comiterea infracţiunii de insultă, prevăzută de art. 205, cu aplicarea art. 73 lit. b) şi a art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 217, cu aplicarea art. 74 din acelaşi cod, pedeapsă pe care a executat-o la 28 august 1996.
Totodată, în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea, care are cel mai lung termen şi curge de la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse.
Aşa fiind, pedeapsa mai grea a fost cea de 4 ani închisoare, la care termenul de reabilitare de 6 ani [(calculat conform art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen.)], curge de la data de 28 august 1996, când a fost executată pedeapsa de 50.000 lei amendă penală, şi s-a împlinit la 28 august 2002, iar noua faptă a fost comisă la 3 martie 2001, anterior împlinirii termenului de reabilitare, reţinându-se în mod corect de către instanţele de judecată că inculpatul este recidivist în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Nedându-se semnificaţia cuvenită acestei situaţii, instanţa de recurs a graţiat pedeapsa de 8 luni închisoare, cu încălcarea prevederilor exprese ale art. 4 din Legea nr. 543/2002.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa Decizia atacată numai cu privire la graţierea greşită a pedepsei de 8 luni închisoare, în sensul că va respinge recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 654 din 16 septembrie 2002 a Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 72 R din 29 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul M.A.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la greşita graţiere a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 400 din 19 februarie 2002 a Judecătoriei Braşov, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 98 alin. (3) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 şi art. 76 C. pen., în sensul că respinge recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 654 din 16 septembrie 2002 a Tribunalului Braşov.
Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 930/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 933/2004. Penal. Art.184 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
