ICCJ. Decizia nr. 1094/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1094/2005
Dosar nr. 7442/2004
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 258, pronunţată în Camera de consiliu la 27 septembrie 2004 de către Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 4888/P/2004, s-a respins cererea formulată de B.G., mandatar al părţilor vătămate B.D. şi B.M., prin care a solicitat recuzarea judecătorilor I.D.V. şi S.G.M. în judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 3379/P/2004 al Tribunalului Caraş-Severin, în care se soluţionează contestaţia în anulare formulată de B.G., mandatar al părţilor vătămate B.D. şi B.M. împotriva deciziei penale nr. 172 din 7 iunie 2004 a Tribunalului Caraş-Severin, pronunţată în dosarul nr. 2681/P/2004.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a constatat următoarele:
La termenul de judecată din 8 iulie 2003, prin încheierea de şedinţă din dosarul nr. 3379/2004 s-a apreciat de către completul de judecată că precizarea numitului B.G., în sensul că judecătoarele I.D.V. şi S.G.M. sunt incompatibile de a judeca cauza, reprezintă o cerere de recuzare, care s-a înregistrat pe rolul tribunalului nr. nr. 4888/P/2004 din 27 septembrie 2004 pentru soluţionarea cererii de recuzare, fiind examinat dosarul nr. 3379/P/2004 al Tribunalului Caraş-Severin, ca şi celelalte dosare ataşate.
Din verificarea actelor dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:
Judecătorii I.D.V. şi S.G.M. au făcut parte din completul de judecată care a pronunţat Decizia penală nr. 172 din 7 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 2681/P/2004 al Tribunalului Caraş-Severin, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B.G. împotriva încheierii din 29 aprilie 2004 a Judecătoriei Oraviţa, pronunţată în dosarul nr. 711/2004.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare B.G., formându-se dosarul nr. 3379/P/2004 al Tribunalului Caraş-Severin.
Instanţa, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., în raport de dispoziţiile art. 51 şi art. 52 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de numitul B.G., prin care s-a solicitat recuzarea judecătoarelor I.D.V. şi S.G.M. în judecarea dosarului nr. 3379/P/2004 al Tribunalului Caraş-Severin, având ca obiect soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de B.G. împotriva deciziei penale nr. 172 din 7 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 2681/P/2004.
Împotriva încheierii nr. 258 din 27 septembrie 2004 a Tribunalului Caraş-Severin, în termen legal, au declarat recurs părţile vătămate prin mandatar B.G., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii şi rejudecând cauza, să se admită cererea de recuzarea, ca fiind întemeiată.
Prin Decizia penală nr. 897/ R din 30 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 8806/P/2004 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de părţile vătămate B.D. şi B.M., prin mandatar B.G. împotriva încheierii nr. 258 din 27 septembrie 2004 a Tribunalului Caraş-Severin, pronunţată în dosarul nr. 4888/P/2004.
Prin contestaţia în anulare formulată de B.G. s-a solicitat anularea deciziei penale nr. 897/ R din 30 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, susţinând că soluţionarea recursului s-a făcut fără citarea părţilor.
Prin Decizia penală nr. 1055 din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva deciziei penale nr. 897/ R din 30 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 8806/P/2004.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul B.G., solicitând în scris, admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele:
În mod corect a fost respinsă contestaţia în anulare, ca inadmisibilă, de către Curtea de Apel Timişoara, întrucât prin Decizia penală împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de părţile vătămate prin mandatar, reţinându-se că încheierea prin care s-a pronunţat tribunalul privind recuzarea formulată este definitivă şi nu este supusă căilor de atac.
Aşa încât, în raport de dispoziţiile art. 386 lit. a) – d) C. proc. pen., care reglementează cazurile în care se poate face contestaţie în anulare împotriva hotărârilor penale definitive, se constată că această cale extraordinară de atac nu putea fi primită, întrucât situaţia expusă nu se regăseşte în cazurile reglementate expres de dispoziţiile acestui articol.
În consecinţă, contestaţia în anulare fiind corect respinsă, ca inadmisibilă, urmează ca şi recursul împotriva acestei contestaţii în anulare să fie respins, ca inadmisibil, din aceleaşi considerente în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.N. împotriva deciziei penale nr. 1055 din 10 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1091/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1111/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
