ICCJ. Decizia nr. 1196/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1196/2005
Dosar nr. 6334/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1042/ F din 26 august 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpaţii:
- G.M. la 9 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată cu privire la restul de 847 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 402/1999 a Tribunalului Bucureşti iar, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., după contopirea acestui rest, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute, în final, 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
- G.C. la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul de 546 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2954/1999 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, iar, în urma contopirii acestui rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 16 decembrie 2003, la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 8.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă O.V.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 15 decembrie 2003, în jurul orei 21,00, inculpatul G.C., aflându-se în faţa uşii unui bloc, a prins-o de mână pe partea vătămată P.G., forţând-o să se rotească cu faţa spre acesta, după care i-a smuls o geantă din mână.
În seara de 15 decembrie 2003, inculpaţii G.M. şi G.C. au urmărit-o pe partea vătămată O.V. pe o stradă şi după ce s-au apropiat, au deposedat-o, prin violenţă, de o geantă şi o sacoşă de plastic, după care inculpatul G.C. i-a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele în zona feţei şi pe corp.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 737 din 14 octombrie 2004, a respins apelurile declarate de cei doi inculpaţi.
Totodată, s-a dedus, din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 16 decembrie 2003, la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestora.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, faptele şi vinovăţia inculpaţilor şi au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
În raport de gradul deosebit de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat tâlhărie (deposedând părţile vătămate, prin violenţă, de genţi), precum şi de datele ce caracterizează persoana acestora, rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepselor aplicate, dând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile celor doi inculpaţi să fie respinse, ca nefondat, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.M. şi G.C. împotriva deciziei penale nr. 737 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive, de la 16 decembrie 2003 la 17 februarie 2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1195/2005. Penal. Art,211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 120/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
