ICCJ. Decizia nr. 1356/2005. Penal. Art.211 al.2 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1356/2005
Dosar nr. 4678/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Deliberând asupra apelului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 432/ F din 25 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2637/2003, inculpatul A.C.V. a fost condamnat la 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. d) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. d) C. pen., a mai condamnat pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 6 februarie 2003 la 8 iulie 2003.
S-au aplicat dispoziţiile art. 861 C. pen. şi s-a dispus executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.
Conform dispoziţiilor art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună unor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) şi b) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile de 6.150.000 lei către partea civilă C.C.G. şi 5.000.000 lei daune morale.
S-a luat act că partea vătămată M.M.C. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a mai fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, în data de 29 ianuarie 2003, în jurul orei 19,00, inculpatul A.C.V. se afla în troleibuzul nr. 66, când a observat părţile vătămate, dintre care C.C.G. vorbea la telefonul mobil. Inculpatul s-a hotărât să facă rost de bani şi a coborât în aceeaşi staţie RATB cu părţile vătămate urmându-le îndeaproape. După aproximativ20 m inculpatul din spate, i-a prins de haine pe M.M. şi C.C.G. şi oprindu-i forţat le-a cerut să-i dea lui banii şi telefonul că altfel şi omoară. Partea vătămată M.M.C. s-a smuls din mâna inculpatului şi când a vrut şi partea vătămată C.C.G. să facă acelaşi gest, inculpatul A.C.V. l-a lovit pe acesta cu pumnul în faţă şi apoi l-a târât pe o străduţă laterală. Partea vătămată M.M. i-a urmat şi apoi s-a apropiat mai mult de cei doi pentru a interveni. Atunci inculpatul A.C.V. l-a întrebat pe M.M. ce vrea şi a dus mâna la buzunar ca şi cum ar fi urmat să scoată un obiect. Partea vătămată M.M. crezând că inculpatul are cuţit, s-a oprit. Inculpatul i-a cerut lui M.M. să nu fugă că-l omoară. Apoi, inculpatul A.C.V. i-a mai cerut telefonul părţii vătămate C.C.G. lovindu-l pe acesta din nou cu pumnul. Partea vătămată a scos telefonul din buzunar, iar inculpatul i-a smuls lui C.C.G. aparatul din mână şi s-a îndepărtat în fugă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care a criticat această sentinţă sub trei aspecte, şi anume:
- greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului şi care trebuia să fie mult mai severă;
- inculpatul trebuia obligat în solidar la plata despăgubirilor civile;
- inculpatul trebuia obligat tot în solidar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 471 din 22 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei atacate, pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând;
A obligat inculpatul A.C.V., în solidar cu părţile responsabile civilmente A.D. şi A.V., la plata sumei de 6.150.000 lei despăgubiri civile către partea civilă C.C.G. şi la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A dedus prevenţia de la 6 februarie 2003 la 8 iulie 2003.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a criticat soluţiile pronunţate de instanţa de fond şi instanţa de apel pentru următoarele motive:
- greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în ceea ce priveşte reţinerea circumstanţelor atenuante, precum şi a modului de executare a pedepsei;
- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în raport de modul de executare stabilit de instanţă.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale.
Verificând actele dosarului cauzei, atât sub aspectul motivelor de recurs, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de parchet este fondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de acesta.
De asemenea, instanţa de control judiciar, în mod temeinic, a obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile către partea civilă C.C.G. şi a cheltuielilor judiciare către stat.
Ambele hotărâri pronunţate în cauză sunt, însă, criticabile sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului pedepselor, cât şi al modalităţii de executare a pedepsei rezultante.
Astfel, la stabilirea pedepselor trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedepse fixate în partea specială, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speţă, se constată că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea mici în raport de aceste criterii şi de aspectele obiective şi subiective specifice cauzei.
În acest sens, nu s-a avut în vedere în suficientă măsură gradul deosebit de ridicat al infracţiunilor săvârşite, perseverenţa infractorului, care a urmărit cele două părţi vătămate şi le-a ameninţat în mod repetat, acţiune finalizată cu lovirea părţii vătămate C.C.G., pentru realizarea rezoluţiei infracţionale.
De asemenea, atitudinea procesuală a inculpatului nu se poate reţine ca fiind sinceră, atâta timp cât infracţiunea de tentativă la tâlhărie nu a recunoscut-o, deşi este dovedită în cauză.
Cât priveşte conduita inculpatului înainte de săvârşirea faptelor, aceasta nu reprezintă un temei pentru reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a motivat că a săvârşit faptele deoarece avea nevoie de bani pentru a plăti o amendă aplicată pentru tulburarea ordinii publice.
Referitor la dispoziţiile art. 74 lit. b) C. pen., reţinute în favoarea inculpatului, se constată că nu se impunea a se face aplicarea acestora deoarece inculpatul nu a făcut nici un demers pentru a acoperi prejudiciul cauzat părţii civile.
În consecinţă, în cauză nu sunt motive care să justifice aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., motiv pentru care acestea vor fi înlăturate.
Referitor la cuantumul pedepselor aplicate şi la modul de executare a pedepsei rezultante, Înalta Curte apreciază că, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de scopurile pedepselor prevăzute de art. 52 C. pen., se impune majorarea pedepselor aplicate inculpatului şi executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că inculpatul a achitat sumele de: 6.150.000 lei, reprezentând despăgubiri civile (chitanţa nr. 42.30.02/05/40.89/000003) şi 5.000.000 lei (recipisă nr. 42.30.02/05/40.89/000004) reprezentând daune morale, către partea civilă C.C.G.
Aşa încât, se constată că prejudiciul a fost acoperit.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să fie admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, casându-se ambele hotărâri pronunţate în cauză numai cu privire la individualizarea pedepsei şi la soluţionarea laturii civile a cauzei.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, se vor majora aceste pedepse, se va face concursul, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Se vor aplica dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Se va constata că prejudiciul a fost acoperit.
Se vor menţine restul dispoziţiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 471 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul A.C.V.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 432 din 25 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei şi soluţionarea laturii civile.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. d) şi art. 861 şi urm. C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în pedepsele componente de:
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., condamnă pe inculpatul A.C.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Constată că prejudiciul a fost acoperit, respectiv, 6.150.000 lei despăgubiri civile şi 5.000.000 lei daune morale.
Menţine restul dispoziţiilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1354/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1359/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
