ICCJ. Decizia nr. 131/2005. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 131/2005
Dosar nr. 4197/2004
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Vaslui, pronunţată în dosarul penal nr. 5111/2003 s-a dispus condamnarea inculpatului D.A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile M.C., D.G., D.M. şi obligat inculpatul să plătească acestora suma de 10 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile.
Inculpatul a fost obligat să achite suma de 5.238.747 lei despăgubiri civile, către partea civilă Spitalul clinic Sfânta Treime Iaşi, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul D.A. şi partea vătămată D.Şt. sunt vecini, între ei existând o stare conflictuală legată de o suprafaţă de teren.
În dimineaţa zilei de 2 octombrie 1998, partea vătămată D.Şt. s-a deplasat împreună cu fiul său, D.G. şi fiica sa M.C. la terenul situat în Valea Babei pentru a culege via.
În acest timp, partea vătămată s-a întors acasă, observând pe un alt teren al său cultivat cu porumb, vaca inculpatului D.A.
Partea vătămată i-a reproşat inculpatului, iar acesta din urmă, fără să-i spună ceva, a scos de la brâu o secure, aplicându-i victimei o lovitură cu muchia în zona frontală, în partea stângă.
Imediat, inculpatul i-a mai aplicat părţii vătămate o lovitură parietală stângă şi o lovitură peste piept în urma cărora aceasta a căzut la pământ.
După o jumătate de oră, fiul părţii vătămate l-a găsit pe tatăl său lovit la cap şi plin de sânge, iar când l-a întrebat ce s-a întâmplat, acesta i-a spus că a fost lovit de inculpat cu o secure.
Din expertiza medico-legală efectuată în cauză, rezultă că partea vătămată D.Şt. a prezentat leziuni de violenţă, de tipul fracturii deschise cominutive fronto-orbitale stângi cu contuzie forte a ochiului, cu ruptură sclerală şi helmoftalmus, fractură de os parietal, fractură a unei coaste, plăgi contuze, chemozis şi tumefacţie, iar leziunile au necesitat pentru vindecare 130-140 zile de îngrijiri medicale, fără a pune în primejdie viaţa victimei.
În urma traumatismului, partea vătămată a rămas cu infirmitate permanentă şi cu invaliditate în proporţie de 50 %.
La data de 4 decembrie 2001, D.Şt. a decedat, cauza morţii fiind ateroscleroza cerebrală, insuficienţă cardio-respiratorie şi stop cardio-respirator, iar din expertiza medico-legală a rezultat că între traumatismul suferit la 2 octombrie 1998 şi decesul acesteia nu există legătură de cauzalitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, partea civilă C.A.S. Iaşi şi inculpatul D.A.
Partea civilă a criticat hotărârea pentru nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 106 din OUG nr. 150/2002, dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 168, astfel încât inculpatul trebuia obligat la plata cheltuielilor de spitalizare către această unitate sanitară şi nu către Spitalul Sfânta Treime Iaşi.
Inculpatul consideră hotărârea nelegală, întrucât nu este autorul faptei, impunându-se achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 206 din 10 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul penal nr. 515/2004, s-a dispus admiterea apelului declarat de partea civilă C.A.S. Iaşi, iar în baza dispoziţiilor art. 106 din O.Z.G. nr. 150/2002 a obligat inculpatul să achite acesteia suma de 5.238.747 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu asistenţa medicală acordată părţii vătămate D.Şt.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.A.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că, instanţa de fond a realizat o completă şi nemijlocită administrare a întregului material probator, stabilind vinovăţia inculpatului în raport de fapta reţinută în sarcina sa prin actul de inculpare.
Cât priveşte latura civilă, se impune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă C.N.A.S. Iaşi, invocându-se ca temei de drept dispoziţiile OUG nr. 150/2002.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.A., învocând cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv, faptul că în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt.
Au fost reiterate motivele invocate în apel, solicitând casarea hotărârilor şi achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de inculpat în raport de motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, consideră că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând probatoriul dispus şi administrat în cauză, se constată că fapta şi împrejurările săvârşirii acesteia, precum şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite, iar menţinerea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, reflectă în mod judicios gradul de pericol social concret al faptei şi persoanei inculpatului, în vârstă de 76 ani, fără antecedente penale, chiar în condiţiile unei atitudini nesincere şi necooperante pe întreaga desfăşurare a procesului penal.
Vinovăţia inculpatului, în raport de infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., rezultă cu prisosinţă din declaraţiile părţii vătămate D.Şt., martorilor, expertiza medico-legală care stabileşte modalitatea de producere a leziunilor, celelalte probe administrate în cauză.
Potrivit declaraţiilor părţii vătămate, inculpatul l-a lovit cu securea în frunte şi apoi „cu muchia securii în creştetul capului". Împrejurările comiterii infracţiunii sunt reflectate şi în depoziţiile martorilor D.G., M.C., aceştia fiind cei care au găsit victima, acordându-i primul ajutor.
În acelaşi sens, martorii P.A., E.C. şi P.N. au conturat cadrul infracţional ce a permis instanţelor să reţină circumstanţa judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
În atare condiţii, susţinerile inculpatului, în sensul că nu a săvârşit infracţiunea, nu pot fi primite, declaraţiile sale neputând fi coroborate cu nici o altă probă administrată în cauză.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 206 din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 206 din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1307/2005. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1311/2005. Penal. Art.20 rap. la art.174... → |
|---|
