ICCJ. Decizia nr. 1391/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 13 din 18 ianuarie 2000, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul L.F. a fost condamnat în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) la 6 ani închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie, comise în dauna părților vătămate T.D.C. și D.I.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul D.I., în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la câte 3 ani închisoare, pentru cele două infracțiuni de tâlhărie, comise în dauna acelorași părți vătămate.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada executării pedepselor.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 9 noiembrie 1999, la zi.
Inculpații au fost obligați, în solidar, iar inculpatul minor și în solidar cu partea responsabilă civilmente D.G., la plata sumei de 3.000 lei despăgubiri către partea civilă T.D.C. și la 5.000.000 lei despăgubiri către partea civilă D.I.
S-a constatat recuperat în parte prejudiciul cauzat părții civile T.D.C., prin restituirea unei geci din blugi.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond pe baza probatorilor administrate în cauză, a reținut în fapt următoarele:
în ziua de 6 noiembrie 1999, inculpații au acostat părțile vătămate T.C. și D.I., ambii în vârstă de 11 ani care efectuau o plimbare prin parcul Crâng din municipiul Buzău, pentru ca să-i deposedeze de bani.
Inculpatul D.I. l-a lovit cu palma peste față pe numitul D.I., iar inculpatul L.F. le-a căutat în buzunare pe ambele părți vătămate, deposedându-i de suma de 8.000 lei.
Amenințându-i apoi să nu spună nimic despre cele întâmplate, inculpatul L.F. l-a dezbrăcat pe minorul T.C. de geaca din blue-geans, solicitându-i lui D.I. să descalțe adidașii din picioare. La strigătele părților vătămate, inculpații au fugit de la locul faptei.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul L.F., susținând că nu se face vinovat de comiterea faptei.
Prin decizia penală nr. 452 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, hotărâre recurată în termen legal, susținându-se că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea probelor și lucrărilor dosarului se constată că atât organele de urmărire penală cât și instanțele de judecată, exercitând rol activ au administrat probele necesare clarificării cauzei sub toate aspectele.
Recurentul inculpat a recunoscut în declarațiile date la urmărirea penală, cât și la instanță de modul cum a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
De asemenea, hotărârile nu sunt criticabile nici sub aspectele individualizării pedepsei, aceasta făcându-se cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Solicitarea de a se reduce pedeapsa nu este întemeiată, aceasta fiind corespunzătoare în raport de pericolul social deosebit al faptei reflectat de modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită și anume asupra a două persoane în vârstă de 11 ani, precum și în raport de persoana acestuia, cunoscut cu antecedente penale, dar și elemente care au impus aplicarea unei pedepse stabilită spre limita minimă, care este în măsură să asigure scopul preventiv educativ al sancțiunii penale în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.
Reducerea pedepsei de 6 ani închisoare nu este oportună, întrucât s-ar ignora cerințele textelor de lege invocate și s-ar aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârșirea unei infracțiuni de un pericol social ridicat.
Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpatul L.F., ca nefondat.
Timpul arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 9 noiembrie 1994 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 139/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1384/2005. Penal → |
|---|
