ICCJ. Decizia nr. 1462/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 276 din 2 noiembrie 2004, Tribunalul Teleorman, secția penală, a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., a condamnat inculpatul I.S.S. la un an închisoare.
A admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul să plătească părții civile C.A.S. București suma de 41.524.257 lei despăgubiri civile.
S-a reținut că, în seara zilei de 1 iunie 2004, în jurul orelor 23,45, după ce consumase băuturi alcoolice, inculpatul s-a întors la domiciliu, respectiv la casa bunicilor săi, de care fusese crescut ca urmare a faptului că a fost părăsit de părinți.
Inculpatul a intrat în pivniță, pentru a lua o sticlă de țuică, cu intenția de a mai consuma băuturi alcoolice.
Bunicul său, victima I.S., care dormea într-o cameră de lângă pivniță, l-a auzit și a venit la intrarea în pivniță.
La ieșirea din pivniță, inculpatul a fost întâmpinat de către bunicul său, care i-a adresat injurii și l-a lovit cu pumnul în față, situație în care a ripostat, lovindu-l pe bunicul său cu pumnii în zona feței și l-a îmbrâncit.
Victima s-a ridicat și, uimit că inculpatul, a ripostat, pentru prima dată, s-a înarmat cu un raz, cu intenția de a-l lovi pe inculpat în cap.
Inculpatul a parat lovitura, l-a dezarmat pe bunicul său, după care l-a lovit cu pumnii și picioarele, l-a îmbrâncit victima căzând la pământ, de unde nu s-a mai ridicat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., iar instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
Pentru a admite cererea de schimbare a încadrării juridice, instanța de fond a avut în vedere raportul de necropsie din care rezultă că, deși victima prezenta numeroase plăgi și echimoze faciale, multiple echimoze și fracturi costale hemitorace drept, echimoze membru drept, dar aceste leziuni nu erau de natură să conducă la decesul victimei, întrucât nici unul din organele vitale nu a fost lezat.
Tribunalul a apreciat că leziunile cauzate victimei în zona cervicală și cefalică, cu producerea unei hemoragii masive, nu puteau fi cauzate victimei prin lovirea cu pumnii și picioarele.
Ca atare, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei.
La individualizarea pedepsei tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare, de urmările produse, dar și de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, de poziția procesuală a acestuia care, pe tot parcursul procesului a recunoscut săvârșirea faptei, pe care a regretat-o, de trauma psihică și fizică la care a fost supus inculpatul de către victimă pe tot parcursul vieții, precum și de poziția societății civile, respectiv consătenii inculpatului care au înțeles să-și manifeste sprijinul față de acesta, inclusiv prin plata onorariului de avocat prin contribuție comună a acestora și, în sfârșit, de reputația ireproșabilă de care se bucură inculpatul în comună, împrejurarea ce rezultă din caracterizarea eliberată de Primăria Comunei Salcia.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, criticile privind greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, precum și individualizarea pedepsei, apreciată ca fiind prea blândă.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 1024/ A din 30 decembrie 2004, a admis apelul și a desființat în parte sentința atacată.
Rejudecând în fond cauza, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice și a condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
în motivarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar a reținut că, în raport de durata mare de timp cât victima a fost supusă agresiunilor, multitudinea de lovituri aplicate unei persoane în vârstă de 79 ani, urmată de lăsarea acesteia la locul unde a căzut, până a doua zi dimineața, încadrarea juridică corectă a faptei este cea dată prin rechizitoriu. Ca atare, în mod greșit prima instanță a admis cererea de schimbare a încadrării juridice.
împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul I.S.S.
Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen., parchetul a susținut că instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă între alte limite decât cele prevăzute de lege.
Inculpatul a susținut că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, în raport de împrejurarea că acesta nu a provocat incidentul și nu a urmărit producerea morții bunicului său.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a exercitat violențe asupra victimei, persoană în vârstă de 79 ani, constând în lovirea acesteia cu pumnii și picioarele, în diferite zone ale corpului, cu intensitate sporită, timp de circa 30 minute.
în urma violențelor exercitate în data de 1 iunie 2004, după ora 23,45, victima a căzut la pământ, de unde nu s-a mai ridicat, fiind lăsată în locul unde a căzut, până a doua zi dimineață.
Raportul medico - legal a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio - respiratorii acute, consecința unui politraumatism, cu traumatism cranio - cerebral cu fractură maxilar superior drept, contuzie cerebrală, multiple hematoame epicraniene și subdurale, multiple echimoze tegumentare și fracturi costale hemitorace, echimoze membru toracic drept și echimoze cervicale.
Fapta inculpatului constând în aplicarea de lovituri, cu intensitate, timp îndelungat, cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului victimei, urmată de căderea acesteia și de lăsarea în inconștiență până a doua zi, învederează prin însăși materialitatea ei, intenția indirectă de a ucide, concretizată în prevederea și acceptarea rezultatului letal, ca rezultat eventual al întregii sale activități.
Ca atare, conchizând că în mod greșit a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice, respingând cererea și condamnând inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre nesupusă cazului de casare, prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., așa încât recursul declarat de inculpat se constată a fi nefondat.
în favoarea inculpatului au fost reținute de prima instanță și menținute de instanța de control judiciar circumstanțe atenuante.
însă, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul infracțiunilor de omor, mecanismul de aplicare al circumstanțelor atenuante este limitat, în sensul că pedeapsa poate fi coborâtă cel mult până la o treime din minimul special.
în consecință, în raport de prevederea legală menționată, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat nu putea fi mai mică de cinci ani închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 15 ani, prevăzută ca limită minimă de art. 175 C. pen.
Aplicând inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare, sub limita menționată, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre nelegală, caz de casare prevăzut în art. 3859teza II C. proc. pen., invocat de procuror.
Pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din același cod, Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și va casa decizia atacată, numai cu privire la individualizarea pedepsei.
în raport de situația de fapt expusă, Curtea apreciază că o pedeapsă de 8 ani închisoare corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și este în măsură a realiza scopul și îndeplini funcțiile acesteia, prevăzute de art. 52 din același cod.
în consecință, Curtea va majora de la 3 ani închisoare la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului I.S.S., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen.
Celelalte dispoziții ale deciziei atacate au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1464/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1393/2005. Penal → |
|---|
