ICCJ. Decizia nr. 1464/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 44372/P/2003, emis la data de 24 noiembrie 2003, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor M.M. pentru săvârșirea, în concurs, a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 99 și art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare, respectiv plângerile și declarațiile reprezentanților legali ai celor două părți vătămate minore, B.V. și P.A., declarațiile părților vătămate P.M. și B.V.F., declarațiile martorilor R.M., B.A. și G.M., procesele verbale de cercetare la fața locului, de recunoaștere, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică și declarațiile inculpatului, că la datele de 30 aprilie 2002 și 19 iunie 2002, inculpatul a deposedat prin violență pe părțile vătămate minore, de un trening și respectiv o bicicletă.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, reprezentanții legali ai celor două părți vătămate P.M. și B.V.F. și martorii G.M. și R.M.
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1797 din 27 septembrie 2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., a condamnat pe M.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate P.M.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de același inculpat în dauna părții vătămate B.V.F. din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.
în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., condamnă inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt în concurs cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost arestat prin sentința penală nr. 2835 din 17 noiembrie 2003 , pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 775 din 23 aprilie 2004 a Curții de Apel București.
în baza art. 36 alin. (2), art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată în cauză, cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2835 din 17 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care o sporește cu un an închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
în baza art. 36 alin. (3) C. pen., deduce din pedeapsa aplicată, perioada deja executată, de la 24 septembrie 2003 la 25 martie 2004.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 4969/2003 emis de Judecătoria sectorului 4 București.
S-a constatat prejudiciul cauzat părții civile P.M. acoperit prin restituire și al părții vătămate B.V.F. acoperit prin achitarea contravalorii lui, luând act că reprezentanții legali ai celor două părți vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 20.000 lei.
în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 333.900 lei cheltuieli pentru îngrijiri medicale, către Spitalul Bagdasar - Arseni, București.
Inculpatul a fost obligat și la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Tribunalul a reținut din actele și lucrările dosarului că:
1.La data de 30 aprilie 2002, în jurul orei 16,30, partea vătămată P.M., în vârstă de 10 ani, mergând spre casă, pe str. Secuilor, colț cu str. Huși, sector 4 București, a fost oprită de inculpatul M.M., care l-a amenințat, l-a apucat de gât și l-a obligat să meargă în scara unui bloc din apropiere.
în holul blocului, inculpatul l-a lovit cu pumnii în zona feței și în cap și l-a dat cu capul de un fier. Datorită loviturilor primite, partea vătămată a căzut, timp în care, inculpatul l-a deposedat de treningul cu care era îmbrăcat.
Ulterior, inculpatul a vândut treningul sustras cu suma de 20.000 lei.
în urma loviturilor primite, partea vătămată P.M. s-a prezentat la Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. Bagdasar - Arseni, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, la camera de gardă "Neurochirurgie", fiind înregistrat în registrul de consultații la nr. 3950 din 30 aprilie 2002, cu diagnosticul de "agresiune TCC minor".
Partea vătămată nu s-a prezentat la I.M.L., pentru a se stabili numărul de zile necesare vindecării.
Treningul sustras a fost restituit părții vătămate, P.A., reprezentantul legal al părții vătămate, nemaiconstituindu-se parte civilă în cauză.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă, astfel cum a fost reținută, declarația sa coroborându-se cu declarația părții vătămate, a martorului R.M. și cu actul medical depus de partea vătămată.
în drept, fapta săvârșită de inculpatul M.M. care în public și prin violență a deposedat-o pe partea vătămată P.M., de un trening, la data de 30 aprilie 2002, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., articol de lege, în baza căruia va fi condamnat.
2. în ziua de 19 iunie 2002, în jurul orei 16,30, partea vătămată B.V.F., în vârstă de 11 ani, se plimba cu bicicleta în jurul blocului în care locuiește, situat pe str. Rezonanței, sector 4 București.
După ce partea vătămată a reparat lanțul bicicletei, care se defectase, căzuse, lângă acesta a venit inculpatul M.M., care locuiește într-un bloc alăturat și care o cunoaște pe partea vătămată, cerându-i bicicleta pentru a se plimba în jurul blocului. Cu toate că aceasta a fost înțelegerea, inculpatul, după ce a luat bicicleta, a fugit cu ea și cu toate că partea vătămată l-a strigat și i-a solicitat restituirea, acesta și-a continuat drumul mergând în cartierul Ozana, unde a vândut-o unei persoane necunoscute, cu suma de 800.000 lei. Prejudiciul a fost acoperit prin achitarea sumei de 100 dolari S.U.A., de către mama inculpatului.
Instanța n-a reținut că deposedarea părții vătămate s-a făcut prin violență așa cum se susține în actul de inculpare, deoarece din materialul probator nu rezultă această împrejurare.
Nefolosirea violenței rezultă din declarațiile coroborate ale inculpatului și părții vătămate. Aceasta din urmă a arătat că afirmația sa la poliție că ar fi fost îmbrâncit, a fost făcută de frica părinților, pentru a nu fi certat, că i-a dat bicicleta inculpatului.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul a declarat apel criticând-o ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate în raport de faptele săvârșite.
Prin decizia penală nr. 975 din 16 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat și constatând că acesta este arestat în altă cauză.
împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, criticând hotărârile atacate, ca și în apel, sub aspectul individualizării pedepsei, apreciată de acesta ca fiind prea mare.
Verificând actele dosarului, înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, inculpatul a fost condamnat de instanța de fond, condamnare menținută de instanța de control judiciar, pentru săvârșirea, în concurs, a unei infracțiuni de tâlhărie, care din eroare în minuta sentinței penale nr. 1197/2004 a Tribunalului București, secția I penală, a fost numită "furt calificat") și a unei infracțiuni de furt calificat.
Faptele, astfel cum au fost reținute de instanța de fond, au fost susținute de probatoriul administrat în cauză, inculpatul recunoscând săvârșirea acestora fără nici o rezervă.
în funcție de încadrările date de instanța de fond, au fost aplicate inculpatului pedepse care corespund dispozițiilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportate la cele prevăzute de art. 109 C. pen. și art. 52 C. pen.
Cum inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, prin adăugarea unui spor de un an, pentru săvârșirea a trei fapte în concurs (din care pentru una a fost condamnat prin sentința penală nr. 2835 din 17 noiembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 4 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 775/2004 a Curții de Apel București), înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate în cauză sunt legale și, în raport de gravitatea faptelor comise și perseverența infracțională a inculpatului, se impunea și aplicarea unui spor de pedeapsă.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) și art. 189 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1459/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1462/2005. Penal → |
|---|
