ICCJ. Decizia nr. 1471/2005. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1471/2005
Dosar nr. 6231/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 126 din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionarul C.V. împotriva rezoluţiei nr. 2425/P/2003 din 26 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de L.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 4 august 2001, în cadrul emisiunii de ştiri, difuzată de Postul de televiziune T., petentul C.V. aducea la cunoştinţă opiniei publice că numitul H.T., împreună cu lucrători ai secţiei 15 Poliţie, reprezentanţi ai Primăriei sectorului 4 Bucureşti şi Corpul Gardienilor Publici, sub pretextul evacuării forţate, au pătruns în mod ilegal în incinta spaţiului comercial pe care îl deţinea în Piaţa Berceni Olteniţa, provocând distrugeri şi sustrăgând bunuri în valoare de 3.000.000.000 lei.
În urma acestor afirmaţii, la data de 29 august 2001, numitul H.T. a solicitat tragerea la răspundere penală a petentului pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 206 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 2704 din 20 decembrie 2001, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 831 din 7 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus condamnarea petiţionarului C.V. la pedeapsa amenzii de 3.000.000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie.
S-a reţinut de către instanţa penală, că afirmaţiile proferate de inculpat la adresa părţii vătămate în legătură cu faptele petrecute la data de 1 august 2001 sunt nereale, întrucât la acţiunea de evacuare ce a avut loc în respectiva împrejurare, partea vătămată nu a participat, societatea sa fiind reprezentată de numita H.L.
Anterior soluţionării cauzei în primă instanţă, la data de 17 septembrie 2001, partea vătămată H.T. a solicitat secţiei 15 Poliţie eliberarea unei adrese, din care să rezulte dacă se face vinovat de furtul bunurilor aparţinând SC P.T.A., faptă reclamată de petiţionar ca fiind săvârşită cu ocazia dezafectării spaţiului comercial din Piaţa Berceni Olteniţa, precizând totodată, că nu a participat la respectiva activitate.
Cu adresa nr. 1228407 din 3 octombrie 2001, intimatul L.N., în calitate de şef al secţiei 15 Poliţie, comunica părţii vătămate că în petiţia formulată de SC P.T.A., prin care era reclamată că, împreună cu alte persoane, a sustras bunuri (obiecte de inventar) în valoare de 3.000.000.000 lei, cercetările au fost finalizate, stabilindu-se că cele sesizate nu se confirmă.
Această adresă de răspuns a fost depusă de solicitant în cauza penală înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sub nr. 10838/2001, în care avea calitatea de parte vătămată.
La data de 11 noiembrie 2003, petiţionarul C.V. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului L.N., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., susţinând că prin furnizarea neautorizată şi nejustificată de informaţii către numitul H.T., prin adresa de răspuns eliberată de lucrătorul de poliţie, i-au fost vătămate interesele legale în procesul penal soluţionat prin hotărârea de condamnare dispusă împotriva sa şi a fost, implicit, favorizată partea vătămată care a obţinut astfel, avantaje procesuale.
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 2425/P/2003 din 26 mai 2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul L.N., comisar şef, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., constatându-se că adresa de răspuns eliberată la cererea numitului H.T. nu a fost avută în vedere de instanţa penală la pronunţarea soluţiei de condamnare împotriva petentului, iar semnatarul respectivei adrese nu a avut cunoştinţă de modul în care va fi folosită, întrucât H.T. nu menţionase în cuprinsul cererii necesitatea solicitării, pentru a se putea reţine că a existat o încercare de favorizare a acestuia.
Prin rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 2719/II/21004 din 18 august 2004 a fost confirmată soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de intimatul L.N.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petiţionarul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia şi pe fond, admiterea plângerii formulate, desfiinţarea ordonanţei atacate şi sancţionarea penală a numitului L.N., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Pe fond, s-a reţinut că, petiţionarul a formulat plângere, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 2425/P/2003 din 26 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef L.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen.
În plângerea formulată împotriva comisarului şef L.N., petiţionarul arată că acesta, prin adresa înmânată numitului H.T. se face vinovat pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului.
În fapt, la data de 17 septembrie 2001, numitul H.T. a solicitat condamnatului secţiei 15 Poliţie, lt. col. L.N., să-i fie comunicată în scris calitatea în care acesta este citat de poliţie şi cercetat privind reclamaţia de furt formulată de C.V.
Această cerere a fost conexată la dosarul penal nr. 1228407/2001 şi la data de 3 octombrie 2001 i s-a răspuns că cercetările în cauză au fost finalizate şi s-a stabilit că cele sesizate de C.V. nu se confirmă.
Adresa a fost semnată de şeful secţiei de poliţie ca urmare a atribuţiilor ce le avea de a răspunde cererilor şi petiţiilor formulate de cetăţeni.
Pe de altă parte, la data de 4 august 2001, la postul de televiziune T., la emisiunea de ştiri, C.V. l-a acuzat pe H.T. de sustragere prin efracţie a utilajelor ce se aflau în fostul său magazin din piaţa Berceni.
Ca urmare a difuzării acestei emisiuni, numitul H.T. a formulat plângere penală împotriva lui C.V., pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie.
Prin sentinţa penală nr. 2704/2001 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti (definitivă prin Decizia penală nr. 831/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală) inculpatul C.V. la 3 milioane lei amendă penală şi 15 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă H.T.
Petiţionarul a formulat plângere penală împotriva comisarului şef L.N. susţinând că acesta prin faptul că a semnat şi eliberat adresa solicitată de H.T., a fost prejudiciat în desfăşurarea procesului prin care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie, plângere ce a fost soluţionată prin rezoluţia a cărei desfiinţare se cere în cauza de faţă.
În raport de cele reţinute mai sus, se constată că recursul formulat de petiţionarul C.V. este nefondat din următoarele considerente:
Pentru a pronunţa hotărârea de condamnare a petiţionarului Judecătoria sector 1 Bucureşti nu a reţinut ca probă adresa secţiei 15 Poliţie, despre a cărei existenţă nu se face referire în considerentele acesteia.
Pe de altă parte, intimatul L.N. nu a avut cunoştinţă despre modul în care se va folosi de ea H.T., aşa încât nu se poate reţine în sarcina acestuia că a încercat în vreun fel să-l favorizeze pe solicitant.
Pentru aceste motive, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.V. împotriva sentinţei penale nr. 126 din 22 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1469/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1476/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
