ICCJ. Decizia nr. 1495/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1495/2005
Dosar nr. 566/2005
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1456 din 16 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen. şi art. 176 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.G. la o pedeapsă de 25 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a dedus din pedeapsă timpul executat preventiv, de la 08 iulie 2004 la 16 noiembrie 2004.
S-a constatat că în cauză, nu există părţi civile.
A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 23.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, s-a reţinut în esenţă că, P.D. şi P.T., soţi, locuiau împreună cu fiul lor, în imobilul situat în Bucureşti, şi ambii obişnuiau să consume frecvent băuturi alcoolice, fapt pentru care, în familia acestora erau certuri şi scandaluri.
În ziua de 07 iunie 2004, în jurul orelor 11,00, soţii P., împreună cu numita B.R. consumau palincă, iar inculpatul s-a trezit şi a părăsit domiciliul.
A revenind acasă, în jurul orelor 18,00, pentru scurs timp, după care a plecat şi s-a reîntors, în jurul orelor 24,00.
Inculpatul, când a intrat în domiciliu, în jurul orei menţionate, văzând şi constatând că părinţii săi se aflau în stare avansată de ebrietate au început să se certe, insultându-se reciproc, a devenit agresiv, lovindu-i cu pumnii şi picioarele şi cauzându-le traumatisme de natura rupturilor de organe, care aşa cum rezultă din rapoartele de necropsie, care au dus la decesul acestora.
De altfel, inculpatul recunoaşte că şi-a lovit părinţii, mai puţin pe mama sa, căreia i-a aplicat numai două palme pentru a o trezii, urmare a loviturilor aplicate de tatăl său, a decedat.
Această apărare a inculpatului a fost înlăturată atât de organele de urmărire penală cât şi de către instanţa de judecată, ţinându-se seama de rapoartele medico legale de necropsie, procesul verbal de reconstituire, de declaraţiile martorilor cum şi ale inculpatului care a recunoscut în parte comiterea faptei.
Prin urmare, activitatea materială desfăşurată de inculpat, constând în aceea că în noaptea de 07-08 iunie 2004, a aplicat părinţilor săi puternice lovituri cu pumnii şi picioarele, cauzându-le traumatisme grave, ca rupturi de organe, având drept consecinţă moartea acestora, a fost încadrată în infracţiunea de omor calificat deosebit de grav, prevăzut de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen. şi art. 176 lit. b) C. pen.
Ca atare, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de omor calificat deosebit de grav, la o pedeapsă de 25 de ani închisoare şi aplicarea pedepsei complementare vizând interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, pe motiv că este vădit nelegală şi esenţial netemeinică, deoarece în mod greşit a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de omor calificat deosebit de grav, în condiţiile în care el, nici un moment, nu a avut intenţia de a-l omorî pe tatăl său, iar lovirea acestuia, a fost determinată, ca urmare a agresiunii exercitată de acesta asupra mamei sale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a examinat apelul declarat în raport de motivul invocat, de actele şi dovezile de la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 13/ A din 11 ianuarie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În considerente s-a menţionat că susţinerile inculpatului nu au temei probator şi nici de drept, şi că moartea celor doi părinţi s-a datorat activităţii sale materiale, constând în aceea că i-a lovit cu pumnii şi picioarele cauzându-i grave traumatisme care au avut drept consecinţă decesul.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpat, invocându-se aceleaşi critici ca şi în apel, în sensul că activitatea sa materială nu se circumscrie în infracţiunea de omor calificat deosebit de grav, ci în infracţiunea de omor calificat, întrucât nu el a lovit-o pe mama sa, moartea acesteia s-a datorat traumatismelor cauzate de tatăl său, iar intenţia sa de al lovii pe tatăl său, nu a fost de a-l ucide, ci de a-şi salva mama, astfel că nu se justifică încadrarea juridică dată faptei comise şi prin urmare se solicită schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea art. 176 lit. b) C. pen. şi pe cale de consecinţă, redozarea pedepsei.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, de actele şi dovezile de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat şi în consecinţă va fi respins, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Motivele invocate, constituie cazuri de casare înscrise la pct. 14 şi 17 de la art. 3859 C. proc. pen.
Potrivit materialului probator de la dosar, rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt justă şi fără echivoc privind activitatea materială desfăşurată de inculpat, care a constat în lovirea celor doi părinţi cu pumnii şi picioarele, cauzându-le grave traumatisme, rupturi de organe, care au avut drept consecinţă, moartea acestora.
Din rapoartele medico legale de necropsie întocmite de I.M.L. Mina Minovici, rezultă că moartea numitei P.T. s-a datorat hemoragiei interne, rupturilor de organe interne, pulmon stâng, mezenter, ficat şi aceasta a suferit multiple fracturi costale, rupturi ale muşchilor etc., iar al lui P.D., de asemenea, moartea a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne, consecinţă a unui traumatism toraco-abdominal, cu ruptură de splină, infiltrată sanguin, fracturi costale hemitorace stâng.
Se precizează în concluziile celor două rapoarte că la necropsie s-a constatat că victima P.D. avea o alcoolemie de 2,20 gr. %o, iar soţia sa T. de 2,50 gr %o.
Martorii audiaţi în cauză precizează că nici una dintre victime nu au întreprins vreo iniţiativă de agresiune între ele şi nici asupra inculpatului, el fiind acela care le aplica lovituri de intensitate mare, în zone vitale, deşi părinţii acuzau dureri şi îi solicitau să înceteze, iar lor le-a fost frică să intervină, ştiindu-l agresiv.
De altfel, inculpatul în declaraţiile date, recunoaşte că şi-a lovit cei doi părinţi, însă nu cu intenţia de a-i ucide.
Declaraţiile inculpatului, împreună cu procesul verbal de reconstituire şi cu celelalte acte şi dovezi de la dosar, duc la concluzia ireversibilă, cum de altfel au reţinut şi instanţele, că inculpatul a fost cel care le-a aplicat părinţilor săi grave lovituri cu pumnii şi picioarele care au avut drept consecinţă, decesul.
Prin urmare, susţinerea recurentului că, mama sa a decedat urmare a traumatismelor cauzate de loviturile aplicate de tatăl său, este neîntemeiată, fiind infirmată atât de materialul probator, cât şi de faptul că victima P.D. avea o alcoolemie în sânge de 2,20 gr. %o, astfel încât, în starea în care se afla nu putea să o agreseze şi să-i aplice soţiei sale lovituri cum sunt cele descrise în raportul de necropsie.
Aşa fiind, motivul invocat vizând schimbarea încadrării juridice nu are temei probator şi în consecinţă se va înlătura.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs, vizând greşita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, exagerată se constată că este neîntemeiat.
Pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată inculpatului, nu este o pedeapsă mare exagerată faţă de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările şi modul în care a fost săvârşită şi care constituie circumstanţe agravante de fapt şi de text, constând în aceea că inculpatul le-a aplicat fără milă şi în mod nejustificat părinţilor săi, în vârstă, multiple lovituri de intensitate mare, deşi ştia că aceştia sunt consumatori de alcool, astfel că, nu se justifică reducerea pedepsei.
Prin urmare, pedeapsa de 25 de ani închisoare nu este o pedeapsă mare, exagerată, ea reflectă gravitatea ridicată a faptei, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială şi de natură să ducă la reeducarea acestuia şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
Cum nici unul dintre motivele de recurs invocate, nu constituie cazuri de casare din cele invocate şi prevăzute la pct. 14 şi 17 de la art. 3859 C. proc. pen., iar din oficiu nu s-au constatat altele, că instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, atât din punct de vedere al reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, cum şi a tragerii la răspunderea penală prin durata pedepsei aplicate, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 08 iunie 2004 la 01 martie 2005.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G., împotriva deciziei penale nr. 13/ A din 11 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 8 iunie 2004, la 1 martie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1477/2005. Penal. Contopire pedepse. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1497/2005. Penal. L143/2000. Recurs → |
|---|
