ICCJ. Decizia nr. 1477/2005. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1477/2005
Dosar nr. 386/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 2 august 2004, condamnatul T.A.M. a solicitat contopirea pedepselor de 8 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 3 ani închisoare.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că faptele pentru care a fost condamnat definitiv la 8 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 63/2001 a Tribunalului Giurgiu, la 5 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 29/2001 a Judecătoriei Giurgiu şi la 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1358/2002 a aceleiaşi instanţe, sunt concurente.
Constatând că faptele, comise în perioada 1 noiembrie 1999 – 27 aprilie 2000, februarie - aprilie 2000 şi 31 decembrie 1998 – 1 ianuarie 1999, pentru care petentul T.A.M. a fost condamnat prin cele trei sentinţe penale sunt concurente, Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa penală nr. 372 din 18 octombrie 2004 a admis cererea de contopire.
În consecinţă:
1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 29 din 10 ianuarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu şi a repus în individualitatea lor pedepsele de:
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1358/2002 a Judecătoriei Giurgiu şi a repus în individualitatea lor pedepsele de:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- restul de 919 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 27 din 22 mai 1996 a Tribunalului Giurgiu.
În baza art. 36 alin. (2) şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele menţionate şi pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului T.A.M., prin sentinţa penală nr. 63 din 21 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 176 lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 919 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 27 din 22 februarie 1996 a Tribunalului Bucureşti, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 7 luni, condamnatul urmând a executa în final 8 ani şi 7 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului menţionat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Împotriva hotărârii instanţei de executare condamnatul a declarat apel, criticile privind aplicarea sporului de 7 luni închisoare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 926 din 7 decembrie 2004, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de control judiciar a reţinut că aplicarea unui spor de 7 luni la pedeapsa rezultantă este justificat de multitudinea condamnărilor suferite, ceea ce denotă perseverenţă infracţională.
Împotriva acestei din urmă hotărâri condamnatul a declarat recurs, solicitând înlăturarea sporului de 7 luni închisoare.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din economia art. 34 C. pen., rezultă că aplicarea pedepsei principale parcurge două etape, prima etapă privind stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune dedusă judecăţii, iar a doua privind aplicarea unei pedepse rezultante pentru pluralitatea de infracţiuni.
În situaţia în care inculpatul este judecat, pentru infracţiuni concurente, în procese diferite, la date diferite, la instanţe diferite sau chiar la aceea şi instanţă, motivat de împrejurarea că nu toate infracţiunile au fost descoperite şi stabilite în acelaşi timp, legea penală impune aplicarea aceluiaşi regim sancţionator prevăzut de art. 34 C. pen.
Astfel, contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente, pentru situaţia în care inculpatul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunile concurente, prin hotărâri judecătoreşti definitive este reglementată prin art. 36 alin. (2) C. pen.
Acest din urmă text face trimitere expresă la art. 34 şi art. 35 C. pen.
Or, cea de a doua etapă, aşa cum s-a arătat, a stabilirii pedepsei pentru pluralitatea de infracţiuni, constă în aprecierea ansamblului de fapte concurente, în raport de care pedeapsa rezultantă să corespundă gradului de pericol social concret al întregului concurs de infracţiuni.
În cauză, instanţa de executare a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor menţionate.
Drept urmare, menţinând hotărârea primei instanţe, ca urmare a respingerii apelului declarat de condamnat, instanţa de control a pronunţat o hotărâre nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., vizat de recurent.
Totodată, nici alte motive de casare, susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul T.A.M. care, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va fi obligat, potrivit dispozitivului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.A.M. împotriva deciziei penale nr. 926 din 7 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1476/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1495/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
