ICCJ. Decizia nr. 1476/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1476/2005
Dosar nr. 384/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1562 din 6 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a condamnatului M.V., privind sentinţa penală nr. 1296 din 18 decembrie 2003, pronunţată de aceeaşi instanţă prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că cererea condamnatului de a reanaliza fondul cauzei şi de a i se reduce pedeapsa prin reţinerea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece agentul H.R. a încheiat două procese verbale prin care s-a reţinut acordul său de a pune la dispoziţie garsoniera în care locuia, în vederea efectuării unor filmări, pentru identificarea altor traficanţi de droguri, nu se regăseşte printre cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 1006 din 23 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul M.V., reluând motivele cererii, precum şi cele invocate în apel, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi reducerea pedepsei de 7 ani închisoare la care a fost condamnat.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate se constată că recursul este nefondat.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut corect că motivul de revizuire invocat de condamnat nu se regăseşte printre cele strict şi limitativ, prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care enumeră cazurile în care o hotărâre penală definitivă poate fi supusă căii extraordinare de atac a revizuirii.
Prin sentinţa penală nr. 1296 din 18 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, M.V. a fost condamnat la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., reţinându-se că, la data de 1 aprilie 2003, a fost surprins în flagrant, de ofiţerii de la B.C.C.O. sector 2 Bucureşti în timp ce oferea spre vânzare heroină.
Motivul invocat de revizuient că trebuie să beneficieze de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi să i se reducă pedeapsa deoarece a colaborat cu organele de poliţie şi le-a pus la dispoziţie garsoniera sa în vederea efectuării unor înregistrări video, pentru identificarea altor traficanţi de droguri, nu se încadrează în cele cinci cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Mai mult decât atât, condamnatul a folosit toate căile ordinare de atac şi a invocat aceste aspecte pe tot parcursul procesului penal.
În consecinţă, recursul declarat de revizuient urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 1006 din 23 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1471/2005. Penal. Plîngere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1477/2005. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
