ICCJ. Decizia nr. 1467/2005. Penal. Art.312 alin1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1467/2005
Dosar nr. 6527/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 263/2004 Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul M.F. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani, pentru comiterea infracţiunilor prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Totodată, a condamnat pe inculpaţii M.E.G. şi S.F. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., la câte 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 7 ani, făcând aplicarea art. 861 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că: în cursul lunii noiembrie 2002, inculpatul M.F. a primit de la un fost coleg de celulă, respectiv numitul G.M., o sticlă ce conţinea 5,600 kg mercur şi i-a solicitat totodată identificarea unor cumpărători inculpatul M.F. nu i-a comunicat reala provenienţă a sticlei conţinând mercur.
În vederea comercializării bunului, inculpatul M.F. a luat legătura cu inculpata M.E.G. şi cu concubinul acesteia, inculpatul S.F., fiindu-le promise suma de câte 500 Euro în situaţia găsirii unor cumpărători. Inculpatul S.F. a contactat la rândul său alte persoane, printre care şi pe martora V.E., martora comunicând în cursul anului 2003 faptul că a găsit un cumpărător, o persoană cu numele V. De menţionat este împrejurarea că în tot acest timp scurs de la data primirii sticlei de mercur de la numitul G.M. până la 28 mai 2003, obiectul s-a aflat în posesia inculpatului M.F.
Inculpatul S.F. a luat legătura cu persoana indicată de martora V.E., stabilind să se întâlnească în data de 28 mai 2003 în faţa Întreprinderii SC E. SA Braşov.
La 28 mai 2003, inculpaţii S.F. şi M.G. l-a anunţat pe inculpatul M.F. că au găsit o persoană interesată să cumpere mercurul, stabilind să se întâlnească toţi trei. În jurul orelor 13,00, inculpatul M.F. s-a întâlnit cu inculpaţii S.F. şi M.E.G. ocazie cu care a înmânat inculpatei M.G. sticla conţinând mercur, sticlă pe care aceasta a introdus-o în geanta pe care o avea asupra ei şi pe care au depozitat-o până la momentul întâlnirii cu numitul V. în dulapul aparţinând inculpatului S.F. din incinta SC E. SA.
În jurul orelor 15,00, inculpaţii S.F. şi M.E.G. s-au întâlnit cu numitul V. în incinta SC E. SA Braşov, la SC E.F. SRL, i-au arătat sticla ce conţinea mercur, numitul V. plecând să aducă banii. La scurt timp au sosit organele de poliţie care au surprins pe cei doi inculpaţi încercând să comercializeze mercurul.
Conform adresei existente, D.S.P. Braşov confirmă împrejurarea că proba prezentată spre analiză, respectiv conţinutul perului ridicat de la inculpata M.G., conţine mercur metalic, în greutate de 5,622 kg. Din conţinutul aceleiaşi adrese reţinem că mercurul metalic poate să emită vapori chiar şi la temperatura camerei şi este toxic sub formă de vapori sau dispersie foarte fină; se precizează că vaporii absorbiţi pe cale pulmonară pot da intoxicaţii cronice şi chiar acute.
Ordinul nr. 43/1980 emis de Ministerul Sănătăţii evidenţiază printre substanţele toxice mercurul la pct. 83.
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov (cu privire la inculpaţii M.F., M.E.G. şi S.F.) şi inculpatul M.F., criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi solicitând casarea acesteia. În cadrul rejudecării, parchetul a cerut majorarea pedepselor aplicate celor 3 inculpaţi, întrucât acestea nu corespund gradului de pericol al faptei şi persoanei lor, constatând, de asemenea, aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu privire la inculpatul M.F., pentru infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen. şi reducerea duratei pedepsei complimentare pentru toţi cei trei inculpaţi.
La rândul său, inculpatul M.F. a cerut aplicarea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia nr. 366/ A din 14 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul M.F. împotriva sentinţei penale sus menţionate, care a fost desfiinţată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului M.F. şi al pedepselor complimentare aplicate inculpaţilor M.E.G., S.F. şi M.F.
Rejudecând cauza în aceste limite, a redus durata pedepselor complimentare aplicate inculpaţilor de la câte 7 ani la câte 2 ani pentru inculpaţii M.E.G. şi S.F. şi de la 10 ani la 5 ani pentru inculpatul M.F.
A majorat pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.F. prin aplicarea unui spor de un an închisoare, de la 4 ani şi 6 luni închisoare, la 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen., fapta reţinută în sarcina inculpaţilor M.F., M.E.G. şi S.F. (traficul de stupefiante) nefiind săvârşită de trei sau mai multe persoane împreună. Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul M.F. a deţinut în perioada octombrie 2002 – mai 2003 5,622 kg mercur, după care i-a contactat pe coinculpaţii M.E. şi S.F., pentru a-l ajuta să comercializeze marfa. În data de 28 mai 2003 cei doi coinculpaţi, găsind un cumpărător, au luat produsul de la M.F. şi s-au deplasat la sediul SC E. SA Braşov pentru perfectarea vânzării însă au fost surprinşi de organele de poliţie.
Modul de comitere a infracţiunii duce la concluzia că fapta nu a fost săvârşită de trei sau mai multe persoane împreună, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen., săvârşirea împreună neputând însemna decât o săvârşire în comun, o conlucrare conjugată, deci simultană la comiterea faptei prevăzută de legea penală, împrejurare care nu se regăseşte în speţa de faţă.
Doar doi dintre inculpaţi au fost prezenţi la sediul E. SA Braşov, pentru a realiza comercializarea substanţelor toxice, acţiunea celuilalt participant fiind anterioară acestui moment şi neputând intra în sfera noţiunii de „săvârşire împreună" a faptei constând în comercializarea de produse toxice.
Referitor la inculpatul M.F., starea de recidivă a fost corect reţinută de prima instanţă, pentru ambele infracţiuni fiind incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faptele fiind comise după considerarea ca executată a pedepsei anterioare.
În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, a constatat că instanţa de fond nu a făcut o aplicare corespunzătoare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pentru inculpatul M.F., pedeapsa stabilită pentru acesta neputând duce la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.: prevenirea comiterii de noi infracţiuni.
Inculpatul M.F. a iniţiat şi determinat săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 312 C. pen., fiind cel care a obţinut produsul toxic şi i-a contactat pe ceilalţi inculpaţi, cooptând-i pentru a-l ajuta să vândă mercurul şi să obţină astfel un folos material. Totodată, la un interval de timp relativ scurt, inculpatul a comis o infracţiune de furt calificat împreună cu un alt inculpat, sustrăgând, prin efracţie şi pe timp de noapte, bunuri dintr-un bar.
Perseverenţa infracţională susţinută a inculpatului M.F. este dovedită şi de fişa de cazier judiciar, din care rezultă că aceasta a fost condamnat începând din anul 1996, în trei rânduri, pentru infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului (tâlhării, furt calificat). Deşi a executat parţial pedepsele, inculpatul nu s-a resocializat şi nu a dat nici o dovadă de îndreptare, nesocotind clemenţa de care au dat dovadă organele judiciare.
Inculpatul este în vârstă de 28 de ani, nu este căsătorit, nu are copii, nu are ocupaţie şi nu este încadrat în muncă.
În cursul procesului penal inculpatul M.F. a avut un comportament corespunzător şi a recunoscut (în faţa probelor ce-i indicau vinovăţia) săvârşirea infracţiunii.
În ce priveşte pedepsele complimentare aplicate inculpaţilor M.E.G., S.F. şi M.F. s-a constatat că instanţa de fond a stabilit o durată a acestora deosebit de mare, fără a exista vreo justificare (în privinţa naturii infracţiunilor sau a persoanei inculpaţilor) care să atragă o atare severitate, fiind necesară reducerea lor pentru a se putea realiza scopul prevăzut de legiuitor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport de împrejurările săvârşirii faptelor şi situaţia sa familială, solicitând înlăturarea sporului de 1 an din pedeapsa rezultantă.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanţa de apel a aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, contribuţia determinantă a inculpatului M.F. la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 312 C. pen., faptul că acesta a mai săvârşit o infracţiune concurentă de furt calificat (împreună cu un alt inculpat, pe timp de noapte şi prin efracţie), cât şi circumstanţele sale personale (fără ocupaţie, fără familie, cu o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, condamnat anterior de trei ori pentru infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie). În raport de aceste date, instanţa de apel a apreciat în mod justificat că, numai prin aplicarea unui spor de un an, în baza dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 C. pen., se poate realiza scopul preventiv şi educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceleaşi considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, apreciind că nu sunt motive pentru reducerea pedepsei rezultante aplicată recurentului – inculpat de instanţa de fond.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 366 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1465/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1468/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
