ICCJ. Decizia nr. 1498/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1498/2005
Dosar nr. 231/2005
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 302 din 6 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.E.G. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 mai 2004 la 6 octombrie 2004, fiind menţinută în continuare măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unei cagule – corp delict, care a servit la comiterea infracţiunii şi se află depusă la camera de corpuri delicte a Tribunalului Hunedoara.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat şi inculpatul R.N. la o pedeapsă de 6 luni închisoare în baza art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea şi faţă de acest inculpat a dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 636 zile rămas de executat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 121/2001 a Tribunalului Hunedoara.
S-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
A fost obligat fiecare inculpat să plătească către stat câte 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut în esenţă că, inculpatul I.E.G. în seara zilei de 13 mai 2004, după ce a consumat o cantitate mai mare de băuturi alcoolice, a luat hotărârea infracţională de a pătrunde în domiciliul soţilor B., crezând că aceştia au bani.
Astfel, şi-a confecţionat o cagulă şi a pătruns în locuinţa familiei B., însă, datorită zgomotului produs de câini, partea vătămată B.G. a ieşit cu o lanternă să vadă ce se întâmplă.
Inculpatul, care se aflat ascuns după autoturismul acesteia l-a împins în casă după care a închis uşa şi, sub ameninţări asupra acestuia şi a familiei sale, le-a cerut banii pe care îi deţin.
Părţile vătămate i-au spus inculpatului că nu păstrează bani în casă, împrejurare în care acesta i-a cerut lui B.G. să se întindă pe pat şi l-a acoperit cu o pătură, după care a început el să caute.
Inculpatul a luat un telefon mobil şi un cuţit, iar din altă cameră un alt telefon mobil, cu încărcător, 5 cartele, bunuri alimentare, suma de 7.000.000 lei, buletinul de identitate, permisul de conducere şi certificatul de înmatriculare al autoturismului, iar înainte de a părăsi locuinţa i-a cerut acestuia ca în aceeaşi zi, la ora 12,00, să pună sub un cireş sălbatic, de la a treia bornă kilometrică de pe drumul Petros – Băniţa, suma de 26.000.000 lei, în caz contrar le va da foc la casă şi îi va omorî.
După comiterea faptei, în jurul orelor 5,30, inculpatul a mers la locuinţa inculpatului R.N. şi a lăsat o plasă din plastic, în care avea parte din bunurile sustrase, spunându-i să o ascundă, iar el a ascuns suma de 3.000.000 lei sub piciorul patului dintr-o cameră.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută, s-a dat activităţii materiale desfăşurată de inculpat încadrarea juridică legală în infracţiunea de tâlhărie în formă agravantă, sub calificarea juridică arătată, text de lege în baza căruia a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a menţionat că, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât, pedeapsa ce i se va aplica să fie de natură să ducă la reeducarea acestuia.
În faza de urmărire penală, părţilor vătămate li s-au restituit bunurile sustrase prin ameninţare şi în condiţiile descrise, astfel că nu s-au mai constituit ca părţi civile.
Reţinând că nu au încetat cauzele şi condiţiile care au dus la arestarea inculpatului, a fost menţinută starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv.
În temeiul art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către ambii inculpaţi, recurentul invocând critici vizând greşita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, exagerată, solicitând redozarea acesteia, în raport de prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen., care sunt incidente, avându-se în vedere poziţia sinceră şi de regret manifestată pe parcursul desfăşurării procesului penal.
Apelantul inculpat R.N. a invocat un singur motiv de apel, referitor la nevinovăţia sa în comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Curtea de Apel Alba Iulia a examinat apelurile declarate de inculpaţi în raport de motivele invocate, actele şi dovezile de la dosar, sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 403/ A din 9 decembrie 2004, a respins ambele apeluri ca fiind nefondate, pe considerent că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi reflectă întocmai probatoriul de la dosar, vizând vinovăţia acestora în comiterea infracţiunilor, iar tragerea la răspundere penală s-a făcut în conformitate cu prevederile legii.
Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs potrivit art. 3853 C. proc. pen., numai de către inculpatul I.E.G., care cu ocazia judecării, atât personal cât şi prin apărător, a invocat aceeaşi critică care a constituit şi motiv de apel, referitoare la greşita individualizare a pedepsei, în sensul că nu i s-au reţinut circumstanţe atenuante personale, astfel că pedeapsa aplicată este mare, exagerată şi se impune redozarea ei.
Motivul de recurs invocat constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, de actele şi lucrările existente la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
În cauză, instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, juste drepte şi conforme cu prevederile legii, nu numai din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, dar şi din punct de vedere a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicată.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările şi modul în care a fost săvârşită şi care constituie circumstanţe agravante de fapt şi de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege care sunt între 7 şi 20 de ani închisoare, dar şi datele personale ale inculpatului, care este infractor primar, cu o bună conduită pe parcursul desfăşurării procesului penal.
Pedeapsa de 8 ani închisoare nu este o pedeapsă mare exagerată, fiind orientată către limita minimă prevăzută de lege, care este de 7 ani închisoare şi la individualizarea şi aplicarea ei s-a ţinut seama de poziţia sinceră a inculpatului, care a recunoscut şi regretat comiterea infracţiunii şi că este infractor primar, însă nu pot fi ignorate gradul de pericol social mărit al faptei comise, care la o oră târzie din noapte, având asupra sa o cagulă, a pătruns în domiciliul părţilor vătămate pe care le-a ameninţat şi de la care a sustras bunuri, continuând să-i ameninţe că în cazul în care nu-i vor da suma de bani stabilită, le va da foc la locuinţă şi îi va omorî, ceea ce reprezintă o periculozitate sporită din partea acestuia, astfel încât nu se justifică reducerea pedepsei prin aplicarea de circumstanţe atenuante personale.
Prin urmare, nu se justifică reducerea pedepsei sub limita minimă de 7 ani închisoare întrucât, pedeapsa aplicată a fost just individualizată şi ea reflectă gravitatea faptei, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă atât la reeducarea acestuia cât şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
Conchizând că, în cauză au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice, că motivul invocat nu constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., iar alte cazuri din oficiu nu se constată, recursul declarat se va respinge ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.E.G. împotriva deciziei penale nr. 403/ A din 9 decembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 14 mai 2004, la 1 martie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1497/2005. Penal. L143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1499/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
