ICCJ. Decizia nr. 1527/2005. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1527/2005
Dosar nr. 6764/2004
Şedinţa publică din 2 martie 2005
Examinând recursul de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 407 din 25 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Constanţa au fost condamnate următoarele inculpate:
1. D.E. la 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 257 C. pen., cu referire la art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 pct. 3 din Legea nr. 503/2002 şi de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 13 pct. 3 din Legea nr. 503/2002 şi art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000.
2. H.V. la 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), combinat cu art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 pct. 3 din Legea nr. 503/2002.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatelor pe o durată de 5 ani şi 3 luni pentru inculpata D.E. şi pe o durată de 4 ani şi 8 luni pentru inculpata H.V.
S-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatele să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a desemnat cu supravegherea inculpatelor S.R.S. de pe lângă Tribunalul Constanţa.
S-a atras inculpatelor atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei D.E. perioada executată prin arest preventiv de la 7 februarie 2003 la 16 mai 2003.
În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 1003 C. civ., s-a dispus obligarea în solidar a inculpatelor la restituirea următoarelor sume: 100 dolari S.U.A. către C.A.; 1000 dolari S.U.A. către S.V.; 400 dolari S.U.A. către C.G.; 500 dolari S.U.A. către I.D. şi 600 dolari S.U.A. către C.M.
În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 inculpata D.E. a fost obligată la restituirea sumei de 500 dolari S.U.A. către B.I.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., combinat cu art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2), combinat cu art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpata H.V. suma de 500 dolari S.U.A. obţinută de la I.L.
Conform art. 191 C. proc. pen., inculpatele au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-a reţinut că, în perioada iunie 2001 – ianuarie 2002, inculpata D.E., în calitate de referent la Primăria oraşului Năvodari, la intervale relativ scurte de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în baza înţelegerii cu inculpata H.V., şi singură, în septembrie 2002, a pretins şi primit sume de bani de la 8 persoane din Năvodari, pe care le-a lăsat să înţeleagă că poate interveni şi influenţa consilieri din comisia socială şi din cadrul consiliului local, pentru a li se aproba concesionarea unor loturi de teren sau primirea unor locuinţe sociale.
S-a reţinut astfel că, urmare solicitărilor primite de la locuitorii oraşului Năvodari, consiliul local a hotărât concesionarea, cu licitaţie sau fără licitaţie, a unor loturi de teren pentru construirea de case, cât şi atribuirea unor locuinţe sociale.
În luna iunie 2000, inculpata D.E. s-a înţeles cu H.V., în sensul ca aceasta din urmă să contacteze familii interesate în obţinerea de loturi de terenuri şi locuinţe sociale, să le promită că inculpata D.E. le va satisface cererile, deoarece are posibilitate, prin natura funcţiei sale, să influenţeze consilierii în aprobarea solicitărilor.
Astfel, în iunie 2001, inculpata H.V. a pretins şi primit de la S.V. 1.000 dolari S.U.A. pentru concesionarea a două loturi de teren. Suma de bani a fost dată inculpatei D.E.
În luna septembrie 2001, inculpata Herghelegiu a primit de la C.G. 400 dolari S.U.A.; de la I.L. 500 dolari S.U.A.; de la R.V. 500 dolari S.U.A. şi în luna octombrie 2001 de la I.D. 500 dolari S.U.A.; de la C.M. 600 dolari S.U.A. şi în luna ianuarie 2002, 500 dolari S.U.A. de la P.C.
S-a mai reţinut că, în septembrie 2002, inculpata D.E. a pretins şi primit direct de la B.I.D. 500 dolari S.U.A., spunându-i că poate interveni pe lângă membrii comisiei sociale şi pe lângă consilieri locali pentru a o ajuta să obţină un teren în concesiune.
Prin Decizia penală nr. 241/ P din 29 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.E. şi au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de inculpatul H.V., în sensul că s-a înlăturat din sentinţă dispoziţia de confiscare a sumei de 500 dolari S.U.A. de la inculpata apelantă.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că este neîntemeiată susţinerea inculpatei D.E. că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnată, această susţinere fiind infirmată de declaraţiile martorilor B.I. şi B.L., precum şi de declaraţiile coinculpatei H.V., coroborate şi cu declaraţiile celorlalţi martori.
S-a mai reţinut că declaraţiile martorilor infirmă şi susţinerea inculpatei D.E., în sensul că sumele de bani primite de la diferite persoane au constituit împrumuturi.
De asemenea, s-a reţinut că nu există dovezi că au fost restituite sumele primite de la C.G., S.V., C.M. şi I.D., astfel încât nu este întemeiată solicitarea inculpatei Herghelegiu de a se înlătura obligarea sa la plata acestor sume.
S-a constatat că, întrucât sumele pretinse şi primite nu depăşesc 4.000 Euro, urmărirea penală s-a făcut, în condiţiile legii, de către P.N.A. – Serviciul Anticorupţie Constanţa.
În concluzie, s-a constatat că prima instanţă a reţinut în mod legal, atât vinovăţia inculpatelor cât şi încadrarea juridică a faptelor, pe care a schimbat-o corect făcând aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a apreciat că pedepsele au fost just individualizate atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare.
S-a constatat că apelul inculpatei Herghelegiu este întemeiat, însă în ce priveşte confiscarea sumei de 500 dolari S.U.A., întrucât din declaraţiile martorilor I.L. şi I.L. rezultă că aceştia i-au dat 300 şi nu 500 dolari S.U.A.
Decizia a fost atacată cu recurs de inculpata D.E. care a solicitat casarea hotărârilor şi restituirea cauzei procurorului, întrucât competenţa de efectuare a urmăririi penale nu aparţinea P.N.A. sau achitarea inculpate, întrucât nu rezultă cu certitudine vinovăţia acesteia.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 pct. 171 şi 18 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Susţinerea inculpatei că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent este nefondată.
Astfel, se constată că rechizitoriul a fost emis la 10 februarie 2003, deci anterior modificării competenţei P.N.A. prin Legea nr. 161/2003.
Aşa fiind, se constată că, întrucât inculpata făcea parte, conform pct. 8 din anexa la Legea nr. 188/1999 din categoria funcţionarilor publici, legal urmărirea penală a fost efectuată conform art. 13 alin. (3) din OUG nr. 43/2002 al P.N.A. – Serviciul Teritorial Constanţa.
Este nefondată şi susţinerea inculpatei că nu este cert dovedită comiterea faptei pentru care a fost condamnată.
Astfel, din declaraţiile coinculpatei H.V., coroborate cu cele ale martorilor S.E., C.A., C.G., B.I., B.L., S.V., I.D., C.M., S.J. şi Z.T., din procesele-verbale de confruntare, rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpata a pretins şi primit, în perioada iunie 2001 – ianuarie 2002, de la un număr de 8 persoane, în 7 cazuri cu complicitatea coinculpatei, diverse sume de bani în valută, pretinzând că în calitate de referent de specialitate la Primăria Năvodari, are influenţă asupra consilierilor şi membrilor comisiei sociale şi poate interveni pentru rezolvarea unor cereri de concesionare a terenurilor sau atribuirea unor locuinţe sociale.
Fiind pe deplin dovedită existenţa infracţiunii şi comiterea ei de către inculpată, corect s-a dispus condamnarea acesteia.
Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa vreunui motiv de casare, care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.E. împotriva deciziei penale nr. 241/ P din 29 octombrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1526/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1530/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
