ICCJ. Decizia nr. 1526/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1526/2005
Dosar nr. 6631/2004
Şedinţa publică din 2 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 504 din 28 iunie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul S.V.A. la 3 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 74 lit. b), art. 76 lit. b) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 864 raportat la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 4641/2001 a Judecătoriei Craiova, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsă, perioada executată de la 15 martie 2001 la 7 septembrie 2001, precum şi reţinerea de o zi de la 30 iulie 2003 la 31 iulie 2003.
Inculpatul a fost obligat la plata a 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 400.000 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul din oficiu.
S-a reţinut că, în noaptea de 27 iulie 2003, inculpatul S.V.A., împreună cu martorii S.A.D., M.A., B.F. şi S.M., au participat la o petrecere organizată la domiciliul acestuia din urmă, situat în Cartierul Craioviţa Nouă.
Cei cinci, în jurul orelor 3,30, au hotărât să meargă în oraş la un bar de noapte, astfel că au chemat telefonic un taxi, la acest apel prezentându-se martorul N.N., cu autoturismul Tico, aparţinând firmei R.
Martorii S.M. şi S.A.D. au plecat pe jos în direcţia staţiei de taximetre din zona Complexului Orizont, iar inculpatul şi martorii B.F. şi M.A.D. s-au urcat în taxi, intenţionând să se deplaseze la barul P.
În timp ce treceau prin Piaţa O., martorii S.A.D. şi S.M., au avut o altercaţie vocală cu partea vătămată D.D., care comercializa pepeni verzi, motiv pentru care au chemat pe telefonul mobil pe inculpat şi pe cei doi martori care îl însoţeau în taxi. Ajungând în piaţă, inculpatul şi cei doi martori au coborât din autoturism şi au mers la partea vătămată, pe care inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona feţei, doborând-o la pământ.
În momentele următoare martorii S.A.D., B.F. şi S.M. au aplicat părţii vătămate lovituri, până când, la intervenţia martorului M.A., au încetat să o mai lovească şi s-au îndreptat spre taxi, pentru a pleca.
Inculpatul S.V.A., rămas singur cu partea vătămată, i-a mai aplicat acestuia o lovitură, după care, i-a rupt buzunarul de la piept al cămăşii şi i-a sustras suma de 2.950.000 lei, buletinul de identitate şi certificatul de producător.
Cu bunurile sustrase asupra sa, inculpatul s-a deplasat spre taxi şi a părăsit locul faptei, împreună cu martorii menţionaţi, iar când a ajuns în zona Cimitirului Sineasca a aruncat pe geam buletinul şi certificatul de producător, spunându-le celorlalţi că le-a luat de la partea vătămată.
Ulterior, actele menţionate au fost găsite de numitul D.M., care, prin poştă, le-a restituit părţii vătămate.
La data de 31 iulie 2003, partea vătămată D.D. a declarat că autorii agresiunii i-au restituit suma de bani sustrasă, astfel că nu mai are nici-o pretenţie împotriva lor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.V.A., care a susţinut că exercitarea de violenţe asupra părţii vătămate nu a fost efectuată pentru a servi ca mijloc de săvârşire a furtului, ci ca o ripostă la acţiunea de injurii şi loviri ale acesteia, iar intrarea sa în posesia banilor şi actelor părţii vătămate a avut loc ulterior, după încetarea incidentului dintre părţi, întrucât le-a găsit pe jos, fiind pierdute de aceasta. Ca atare, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în cea de însuşirea bunului găsit, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 470 din 28 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, obligându-l la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.V.A., care prin apărătorul său a solicitat achitarea sa sau schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen., şi, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicată.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar rezultă că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea, în noaptea de 27 iulie 2003, a infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 74 lit. b), art. 76 lit. b) şi art. 37 lit. a) C. pen., asupra părţii vătămate D.D.
Astfel, este dovedit prin declaraţiile constante ale părţii vătămate, care se coroborează cu declaraţiile martorilor M.A.D., B.F. şi S.M., dar şi cu recunoaşterea parţială a inculpatului, în cursul urmăririi penale (când a precizat că a luat banii şi actele părţii vătămate de jos, dar în prezenţa acesteia) că inculpatul şi cei patru însoţitori ai acestuia au lovit-o pe partea vătămată şi că, apoi, inculpatul rămas singur cu partea vătămată, i-a mai aplicat acesteia o lovitură, după care i-a rupt buzunarul de la piept şi i-a sustras suma de 2.950.000 lei, buletinul de identitate şi certificatul de producător.
Având în vedere aceste probe, în mod corect instanţele au condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţională cu pericolul social al faptei comise.
Întrucât criticile din recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza at.38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V.A. împotriva deciziei penale nr. 470 din 28 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1525/2005. Penal. Art.254 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1527/2005. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
