ICCJ. Decizia nr. 1525/2005. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1525/2005
Dosar nr. 5831/2004
Şedinţa publică din 2 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 142 din 19 februarie 2004, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul P.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare;
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite inculpatului pentru infracţiunile concurente, acesta urmând să o execute pe cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat în conformitate cu art. 862 C. pen.
A fost desemnată ca instituţie abilitată cu supravegherea inculpatului, B.E.P. din cadrul Tribunalului Iaşi.
În baza dispoziţiilor art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în ultima zi de vineri a fiecărei luni la instituţia desemnată cu supravegherea lui;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1.160.000 lei.
S-a luat act că denunţătorul Ş.G. a renunţat la pretenţiile iniţial formulate.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 7.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că inculpatul în calitate de agent principal de poliţie, având funcţia de şef de Post în com. Vlădeni, detaşat cu începere de la 15 noiembrie 2002 la Postul de Poliţie Bivolari, în ziua de 20 noiembrie 2002 a fost surprins în flagrant când a primit de la denunţătorul Ş.G. suma de 4 milioane lei, 3 kg de peşte şi o raţă, pentru a nu-şi îndeplini obligaţiile de serviciu şi pentru a interveni pe lângă inspectorul de poliţie C.C., pentru a nu da curs sesizării în vederea aplicării Legii nr. 61/1991. În acelaşi scop a primit de la acelaşi denunţător în ziua de 18 noiembrie 2002 o curcă tăiată în greutate de 5 kg şi în luna mai 2002 un miel.
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită pe baza procesului-verbal de sesizare, procesului-verbal de individualizare a bancnotelor şi de preluare a unui reportofon, procesului-verbal de transcriere a convorbirilor înregistrate pe bandă magnetică între inculpat şi denunţător, înscrisurilor privind constatarea contravenţiilor săvârşite de denunţător, declaraţiilor unor martori, proceselor-verbale de confruntare între inculpat şi denunţător.
Coroborând toate probele administrate, instanţa a stabilit următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul P.D. a funcţionat, începând din anul 1994, în calitate de şef de Post de Poliţie în com. Vlădeni, jud. Iaşi. Denunţătorul Ş.G.E. a locuit în comuna Vlădeni, sat Borşa. El a avut mai multe conflicte cu unii dintre consăteni, în urma cărora a fost sancţiont contravenţional, unul dintre procesele-verbale fiindu-i dresat în ziua de 8 aprilie 2002, pentru un scandal provocat într-un bar.
În aceeaşi noapte au fost distruse prin incendiere, mai multe furaje aflate în curţile unor cetăţeni din comuna Vlădeni, denunţătorul Ş.G. fiind bănuit ca fiind autorul distrugerilor.
El a fost audiat la sediul postului de poliţie atât de inculpat cât şi de inspectorul de poliţie C.C., acesta din urmă, fiind sesizat să întocmească un dosar conform Legii nr. 61/1992, în vederea înaintării către instanţa competentă.
Pentru a nu începe urmărirea penală împotriva sa denunţătorul Ş.G. i-a dat inculpatului un miel, chemându-l la stâna unde-şi avea oile, în luna mai 2002. Deşi inculpatul a primit mielul tăiat, ulterior la 12 iulie 2002, a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere şi violare de domiciliu, iar la 19 septembrie 2002, a întocmit referatul de terminarea cercetărilor penale împotriva lui Ş.G.
Întrucât organele de poliţie i-au mai întocmit încă două procese-verbale de contravenţie, prin care i-au aplicat amenzi, iar inspectorul de poliţie C.C. a sesizat instanţa, conform Legii nr. 61/1992, Ş.G. l-a contactat pe inculpatul P.D., cerându-i să nu înainteze instanţei relaţiile solicitate şi să intervină pe lângă C.C., în favoarea sa. Ca urmarea apelurilor telefonice şi discuţiilor purtate cu inculpatul, acesta i-a promis că-l va ajuta, primind drept recompensă un curcan tăiat. Astfel, în ziua de 18 noiembrie 2002, Ş.G. a venit în municipiul Iaşi însoţit de fiica sa, Ş.M., s-au prezentat la medicul legist, apoi s-au deplasat la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi şi, în final, la Cabinetul Inspectorului C.C., unde a fost audiat în legătură cu faptele ce făceau obiectul dosarului de contravenţie şi a depus, la rândul său, plângere şi certificatele medico-legale.
Cu această ocazie, în acea zi, în jurul orei 12,00, Ş.G. s-a întâlnit cu inculpatul P.D. şi, apoi, au plecat împreună şi cu fiica sa spre locul unde inculpatul avea parcată maşina. Pe acest traseu, între cei doi a avut loc o discuţie referitoare la intervenţia în favoarea sa la inspectorul de poliţie C.C. Deoarece inculpatul l-a asigurat că toate rugăminţile sale se vor rezolva favorabil, Ş.G. s-a hotărât să-i dea acestuia curca pe care o avea asupra sa.
În momentul deplasării la Iaşi, denunţătorul a luat cu el de acasă o curcă tăiată de 5 kg, pe care dorea să o ducă surorii sale, precum şi 4 milioane lei, din care intenţiona să-i cumpere fiicei sale haine.
Ş.G. l-a însoţit pe inculpat la maşina acestuia şi, când a ridicat capota, i-a pus curca în portbagaj.
Pe traseul parcurs de cei doi până la maşină, inculpatul l-a întrebat pe Ş.G. dacă are asupra sa bani, pentru că ar fi fost necesari la intervenţia de favoare promisă.
Ş.G. i-a relatat despre suma pe care o avea asupra sa şi, aflând de la inculpat că ar fi tocmai potrivită scopului arătat, i-a precizat acestuia că nu i-o poate da, deoarece trebuie să-i cumpere haine fiicei sale. P.D. i-a spus că se pot întâlni mai târziu pentru a rezolva această problemă, însă întâlnirea nu s-a mai produs.
Ulterior, Ş.G., după o analiză a faptelor şi a discuţiilor cu inculpatul, s-a hotărât să-l denunţe pe acesta, lucru pe care l-a şi făcut în ziua de 19 noiembrie 2002 la P.N.A. Iaşi. Flagrantul organizat în acea zi nu a avut loc, deoarece inculpatul nu s-a prezentat la întâlnirea stabilită cu denunţătorul, fiind plecat la Iaşi în interes de serviciu.
În cursul serii acelei zile de 19 noiembrie 2002, denunţătorul a luat legătura telefonic cu inculpatul şi au stabilit să se întâlnească în dimineaţa zilei de 20 noiembrie 2002.
Ş.G. a venit de la domiciliul său, având asupra sa o plasă ce conţinea peşte proaspăt, aproximativ 3 kg, şi o raţă de aceeaşi greutate. I s-a predat de către lucrătorii P.N.A. suma de 4.000.000 lei şi un reportofon în vederea înregistrării convorbirilor. Mituitorul a aflat însă de la soţia inculpatului că acesta se află la Postul de Poliţie Bivolari pentru a rezolva chestiuni de serviciu, aceasta la cererea denunţătorului, notându-şi pe un bilet numărul de telefon al postului de poliţie. Luând legătura cu inculpatul de la un post telefonic public Ş.G. a aflat de la acesta că urmează să se deplaseze la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, pentru a însoţi inculpaţi arestaţi în vederea prezentării materialului de urmărire penală şi au stabilit să se întâlnească la sediul Parchetului.
În jurul orelor 15,00 – 15,30, inculpatul a ieşit din sediul parchetului şi s-a întâlnit cu mituitorul, purtând o discuţie înregistrată cu reportofonul pe care acesta din urmă îl avea dat de P.N.A. Iaşi şi din conţinutul căreia rezultă, pe de o parte, caracterul relaţiilor apropiate dintre cei doi, care, după cum se poate observa din transcrierea înregistrării, vorbeau despre baruri în care se întâlniseră înainte iar, pe de altă parte, înţelegerea celor doi.
Ca urmare a acestei convorbiri, Ş.E.G. s-a deplasat în apropierea sediului I.J.P. Iaşi, unde l-a aşteptat pe inculpat. Acesta a ieşit din sediul acestei instituţii, împreună cu agentul de poliţie M.P. de la Postul de Poliţie Bivolari.
Într-un grup format din: inculpat, denunţător, M.P. şi o femeie pe care mituitorul o cunoscuse cât timp l-a aşteptat pe inculpat, s-au deplasat spre capătul străzii Sărărie şi pe traseu s-au împărţit: Ş.G. şi inculpatul pe trotuarul stâng al şoselei, iar M.P. şi femeia pe partea dreaptă, dar în apropierea staţiei P. s-au reunit. Timp de câteva minute inculpatul a luat relaţii despre posibilitatea de deplasare spre Vlădeni sau Bivolari, iar apoi a intrat însoţit de subalternul său, M.P. în barul C.T. Denunţătorul, care intrase în acest bar înaintea inculpatului, a comandat băuturi alcoolice pe care le-a plătit, fiind consumate de cei 3 într-un interval de 10 minute. Apoi au părăsit acel local în următoarea ordine: M.P., inculpatul, care avea asupra sa sacoşa dată de Ş.G., ce conţinea peştii, raţa tăiată şi banii. Ieşind din bar, inculpatul s-a apropiat de colegul său de serviciu şi împreună au trecut pe partea opusă a străzii. Ş.G., după ce a ieşit din bar, a intrat într-un alt local ce se află la intersecţia străzii Sărărie cu cea care urcă pe B-dul Coposu şi din acel loc a confirmat lucrătorilor P.N.A, faptul că bunurile şi banii au ajuns în posesia inculpatului, iar aceştia l-au oprit pe inculpat şi pe colegul său şi i-au condus la parchet.
Când i s-a cerut inculpatului să scoată conţinutul pungii ce o avea asupra sa, acesta a refuzat.
La examinarea vizuală a mâinilor inculpatului sub lumina razelor ultraviolete s-a constatat că pe faţa externă a acestora se găseau urme de la substanţa fluorescentă cu care au fost trataţi banii, astfel: pe degetul mic al mâinii stângi, la nivelul comisurii şi pe toate falangele celor 4 degete ale mâinii drepte, la nivelul comisurii, toate aceste urme având o formă liniară. Pe faţa anterioară a palmelor nu au fost relevate urme de substanţă fluorescentă.
Examinarea pungii, care nu a fost tratată cu substanţă de contrast a scos în evidenţă faptul că mânerele acesteia prezentau urme asemănătoare cu cele de pe mâini şi de pe bancnote.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost admis, prin Decizia penală nr. 316/2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, care rejudecând cauza a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de luare de mită, înlăturând dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi a recunoscut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., reducând pedepsele.
Astfel, Curtea a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000.
Reţine în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) şi d) C. pen.
Reduce pedepsele aplicate, după cum urmează: pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare, iar pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, de la 2 ani, la un an şi 6 luni închisoare.
Menţine pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, aplicată pentru infracţiunea de luare de mită.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Reduce la 5 ani termenul de încercare prevăzut de art. 862 C. pen.
Menţine toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Instanţa a apreciat că deşi inculpatul a primit de la Ş.G., în mai multe rânduri, bani şi produse alimentare, pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu sau să întârzie îndeplinirea acestora, fapta sa nu este o infracţiune continuată de luare de mită, ci „o singură infracţiune", în raport de care se justifică reducerea pedepsei. Totodată, în raport de conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunilor, s-a considerat că se impune recunoaşterea circumstanţei atenuante, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs inculpatul, cerând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni pentru care a fost condamnat.
Motivul invocat va fi analizat în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs, dar şi sub aspectul cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Instanţa de apel a făcut o analiză minuţioasă a probelor, apreciindu-le corect şi a reţinut just vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă. Motivarea instanţei de apel este însuşită de Curte, considerându-se inutilă reluarea argumentaţiei din cuprinsul deciziei. Transcrierea înregistrării conversaţiei dintre inculpat şi denunţător cu ocazia flagrantului, este elocventă în privinţa relaţiilor apropiate, prieteneşti, existente între ei. Bazându-se pe aceste relaţii, inculpatul a primit suma de bani şi alimentele oferite de Ş.G., atât pentru ca el să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, cât şi pentru a interveni pe lângă inspectorul de poliţie C.C., în acelaşi scop.
Convingător, instanţa de apel a înlăturat toate apărările inculpatului cu privire la împrejurările în care sacoşa conţinând banii şi alimentele a ajuns în posesia sa.
Schimbarea însă a încadrării juridice a infracţiunii de luare de mită, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), este greşită, dar fiind investită numai cu recursul inculpatului, Curtea nu poate să corecteze această greşeală, întrucât ar înfrânge dispoziţiile art. 3858 C. proc. pen., creând inculpatului o situaţie mai grea.
La stabilirea cuantumului pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora, s-a avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, dar şi situaţia personală a inculpatului, care nu are antecedente penale, este căsătorit şi are în întreţinere doi copii minori.
Toate aceste considerente, converg către ideia menţinerii hotărârii atacate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 316 din 17 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1522/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1526/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
